echivoc

Eliminare

Evocări duplicate
Fără echivoc
Menţionări dese
Fără precizări
Imagini dubioase
De ne imaginat
Dubluri duplicitare
De ne înduplecat
Iată manifestări
Comparative
Pline de uneltiri
Luate din altercaţii
Să le eliminăm toate
Încă de la început.

poezie de David Boia (21 mai 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biografie

Eu sunt un om care face rime, nu un poet,
Citeşte-mi o poezie şi-o să afli asta concret.
Nu va trebui să te prefaci că-înţelegi ce scriu,
Toate-s clare ca lumina zilei, ca cerul străveziu.
Nimic ezoteric, echivoc sau ascuns prin unghere,
Doar ceva uşor de citit când eşti singur la o bere.

poezie de George Hunter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biografia mea

Eu sunt un om care face rime, nu un poet,
Citeşte-mi o poezie şi-o să afli asta concret.

Nu va trebui să te prefaci că-înţelegi ce scriu,
Toate-s clare ca lumina zilei, ca cerul străveziu.

Nimic ezoteric, echivoc sau ascuns prin unghere,
Doar ceva uşor de citit când eşti singur la o bere.

poezie de George Hunter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Socotinţă

Sub juruinţă,
fără tăgăduinţă,
dar cu cuviinţă,
de la năzuinţă
până la soroc,
faci cu viaţa troc
ca la iarmaroc.
Prinsă la mijloc,
în mod univoc,
fără echivoc,
linişte n-ai ioc,
baţi pasul pe loc,
te ia cu amoc,
dacă n-ai noroc,
zdravănă voinţă
şi-un dram de căinţă
pentru suferinţă.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingerea...

Atingerea ta mă calmează
Ca raza de soare mă apasă
Sub cerul senin mă aprind
Devin cuib de stele şi vânt

Nu strica iubirea mea cu a visului pagină
Şi vei răzbate în timpul fără echivoc

Eu sunt aleasa unui albastru pastel
Fără apropiere divină
De mâine să te plimbi spre cerul
Devenind o stea infinită.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echivoc

În triste nopti
Ca şi acum
Îi plang pe morti
Că toţi sunt scrum.

Prevăd cum vine
Un mare chin
Prevăd suspine
Foc şi venin

Sunt grele nopţi
În care mor
Şi mă trezesc
Un muritor.

Din mii de clipe
Rămâne una
Să se risipe
În zori ca luna

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ojog (5 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păzirea femeii (după Properţiu)

Atuncea când femeia-şi propune să te-nşele,
N-o poţi păzi, bărbate, cu mii de santinele,
Poţi s-o închizi în turnuri de ape-nconjurate,
Să-i pui nenumărate centuri de castitate,
Să pui să o păzească dragoni ce varsă foc,
De tine doar să-asculte toţi, fără echivoc,
Tu orişice ai face, ea va găsi o cale,
Să-nşele vigilenţa şi mijloacele tale.

poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire, după Properţiu (11 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extemporal

Când efemerul ne domină
Noi nu putem accesa eternul
Atunci fără nici un echivoc
Să nu amânăm facerea de bine
Fiindcă amânarea nu-i a bună
Iar pasivitatea în sine
Produce o deplasare
Spre energii negative
Undeva în spectrul întunecat
În atare situaţie la limită
Numai iubirea statornică
Mai poate salva existenţa
Numai cei din afara timpului
Pot domina cu adevărat trăirea
Ca să devină veşnici şi sacri.

poezie de David Boia (3 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instantaneu

înainte de a auzi întrebarea
cuvintele aşteaptă
nici ele nu ştiu
de ce
tremurătoare împreună cu ultima frunză
toamna surâde echivoc
nici eu nu pricep dacă vede ceva sau nu
ştie ea de ce irită până şi capete încoronate
poezia e somată să dea un răspuns
nu blestemă ceea ce îi e de ajutor
în cumpăna dreaptă stă
mereu pierdutul iar visatul
îi zâmbeşte altui timp
să nu strice doamne fereşte clişeul

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Eu"-ul interior

Nu sunt eu în clipa aceasta...
Sau nu! Sunt un altfel de "eu".
Sunt "eu"-ul interior
Gândind echivoc şi profund
Despre nemărginire.
Tai şi adaug linii frânte
Şi semne,
Cuvinte şi sentimente,
Zidesc vad împotriva furtunii,
Îmi ascult liniştea
Pe tăişul fraged al lunii...
Sunt un apostrof al universului
Peste care s-a aşterut liniştea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!