echivoc

Sens interzis

Drumuri, poteci, scurtături
cu sens interzis.
Cutume, canoane, reguli,
impuse.
Libertate virtuală.

Renegaţii mei dragi!
Magnetism intens,
prematur refuzat
de prejudecăţi.

Pendul sunt:
Când curios si spontan,
respir libertate,
când părăsit de curaj,
renunţ superficial la toate.

Experiente esenţiale,
neînţelese...
adesea pierdute.

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii universului

În proză sau în vers
Despre univers
Pot zice că-i pervers
Alte ori invers

Câte stele muribunde
În galaxii rotunde
Peste tot şi peste unde
Universul le ascunde

Multiplică taine
Ascunse sub haine
Bizare sau faine

Apoi din loc în loc
Fără echivoc
Se nasc stele de foc

Din ample ecuaţii
Formează constelaţii

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (8 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scânteia divină

în mine-i o scânteie ce se va face foc
când gerul va da buzna prin gândurile mele
flăcări sentimentale fără echivoc
vor lumina drumul meu către stele.

străbat exaltată ca Luna universul
să întâlnesc la porţi zâmbete îngereşti
la vernisaj de astre să prezint versul
legat ireversibil de magice poveşti.

în mine-i o scânteie care arde mocnit
precum iubirea care neîncetat creşte
ca un curcubeu ţâşneşte spre zenit
şi-un drum fără noroaie cucereşte.

divină e scânteia ce se va face foc
să topească gheaţa în jurul lui să joc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Toamna s-a înfăşurat
Într-o mantie de foc.
Norii, cerul l-au brăzdat,
Cu figuri l-au desenat,
Echivoc.
Parcă-ntregul univers,
Hârjonindu-se-n balans,
Pe avers, ori pe revers,
Lasă orişice demers
În suspans.
Cad tiptil în hău hapsân
Filele din calendar.
Timpul e al lor stăpân-
I se cuibăresc la sân,
N-au habar!
Soarele s-a micşorat
Şi în jocu-i pueril,
După nori stă gheboşat,
Până vântul i-a luat
La cadril.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus la munte

Am privit deseori munţii
Şi i-am sorbit din ochi
Din interior şi din exterior,
Fiindcă am crescut la munte
Am vrut să desenez munţi
Şi am desenat nişte vulcani
Pe urmă şapte coline verzi
Şi toate numai cu o pensulă,
Acum că e vorba de munţi
Cuget ades să devin munte
Tot mai insistent şi tandru
Până atunci adulmec munţii
Caci munţii dau inspiraţie
Şi tărie şi forţă şi putere
Ei sunt chintesenţa planetei
Mesageri viabili peste ere,
Azi mă contopesc cu munţii
Fără să aştept, fără echivoc
Aşa dintr-un reflex primordial.

poezie de David Boia (4 martie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai Eminescu decât tine

Mai Eminescu decât tine,
Această ţară n-a avut,
Şi-au fost dintre ai noştri cine
Să vrea ca tu să fii tăcut.

În miez de iarnă vineţie,
Tot alte vreascuri ard pe foc,
Alţi şoareci rod prin pod hârtie,
Dar totu-i trist şi echivoc.

"Scrisoare" e cuvânt arhaic,
Iar "codru" nu mai are sens,
Să-ţi fie dor este prozaic,
Poetul e de ne-nţeles.

Câţi dintre noi mai ştiu anume,
Volumul tău de "Poesii",
Câţi mai citim "Confesiune",
În nopţile de tot târzii?

[...] Citeşte tot

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Percepţie confuză

Sunt lucruri fără importanţă,
sunt lucruri ce ne stau în drum,
acum, cu multă inconstanţă
şi urmărite din postum.
Ne bântuie agale nedreptatea
cu pasul ei mărunt şi cadenţat
şi doar istoria ne arată, azi, etatea
pierdută-n fir de păr, brumat.
A oamenilor fire e electrizată în dileme
prin inconstanţa şi nerăbdătoarea gură,
ce nu se poate-abţine să ne cheme
şi ce se stinge-ncet în jocuri tainice şi ură.
În lipsa educaţiei răpuse,
constant şi fără echivoc,
mă-ncearcă sentimentele apuse,
când dragostea era oprită-n loc.
S-au ridicat uşor toţi norii
peste o frunte încruntată la refuz
şi eu, acum, admir cocorii,
ce pleacă şi mă lasă, iar, confuz...

poezie de Liviu Crinel Reti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea păcatului

La egală distanţă de tine
şi de tristeţe,
existenţa caută culoarea păcatului,
care nu poate fi îndepărtat,
decât dacă-l trăieşti până la capăt...

În păcat, ţi se înmoaie arcurile gândirii,
dar ţi se întăreşte cugetu-n sânge şi trup,
cerul nu mai are graniţe
şi ai tot timpul tentaţia căderii în cer,
fiindcă păcatul e dincolo de om,
te copleşeşte, te năruie,
apoi te îndeamnă la smerenie...

Păcatul nu e capabil de renunţare
şi nici de înşelăciune,
el îţi oferă maximum de viaţă
şi maximum de moarte.

Încântare şi suspin – păcatul

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefericirea-i starea pură-a fericirii

Aştept ce nu se va-ntâmpla vreodată,
ca-n înserarea sângelui din mine,
din când în când, la ore celestine,
să-mi înfloreşti, iubito, Preacurată...

Speranţa mea-i un vis indefinibil
şi-un echivoc sfâşietor al vieţii,
te văd în vis şi-n roua dimineţii –
mi-eşti marea cantitate de posibil.

La umbra unor crini îndrăgostiţi,
am fost tovarăşi, mai demult, în Rai,
într-un amurg extatic şi corai,
nefericiţi de-a nu fi fost nefericiţi...

Ştii bine că-n iubire se şi plânge,
nefericirea-i starea pură-a fericirii,
e spinul crunt purtat de trandafirii,
ce ne iubesc, solemn, până la sânge...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate în ţara minunilor ideal este normalul

şi eu caut minunea
printre drepte infinite
paralele cu imaginaţia
perpendiculare pentru simetrie
cu inefabilul
precum iluziile în aşteptarea penelului
sau gândul în aşteptarea cuvântului
poate că doar aşa
culoarea devine sentiment
roşu durere
galben toamnă
adânc turcoaz de atlantida
înalt albastru de voroneţ
albul ca alternativă la rotund
unghiuri fără echivoc
educate să fie juste
pe alocuri plictisitoare
o lume plană
pătrat nelocuit de iubire
din care ridic dorinţa

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!