Poezii despre durabil
Rezultate pentru durabil în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Trecere
Meditând la ce-i durabil,
Mă cuprinde, vai, tristețea:
Timpul trece implacabil,
Iar cu el ‒ și tinerețea!
poezie de George Budoi din Cugetări versificate (10 noiembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre tinerețe sau poezii despre timp
Copilărie
Mă simt pierdută cu ostașii-n spate
și cercul se strâmtează evident,
în traiul zilnic și deloc decent,
lipsit de orice urmă de normalitate.
Alunec către valea plângerii murdare,
cu tot ce-nseamnă ea pe-acest pământ;
și orice urmă de sacralitate-n gând
mă țintuie durabil în mirare.
Aș vrea să mă întorc în altă eră,
când zilele erau pecetluite și de ceară
și jocuri lungi mă regăseau afară;
nu, urmărită... și-n efect de seră.
poezie de Liviu Reti (27 iulie 2019)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zile, poezii despre văi, poezii despre plâns, poezii despre jocuri, poezii despre gânduri sau poezii despre copilărie
Imensitate
viața nu-i decât un paradis pe-o sferă
ce atârnă-n hău imensurabil
viața asta nu-i decât himeră
între spații și între durabil
viața nu-i decât o frumusețe
galbenului lut atribuită
care ba e undă de tristețe
ba la nesfârșit se vrea iubită
viața asta nu-i decât o lungă
luptă îndârjită, inegală
cu ceva ce veșnic ne alungă
într-o lume mai universală
viața noastră-i revelația divină
conștiința noastră-i puritatea
iar suflarea nu-i decât o vină
pedepsită cu eternitatea..
poezie de Iurie Osoianu (1 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre rai
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre lut
- poezii despre iubire
- poezii despre galben
- poezii despre frumusețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sonetul de piatră
Ieri am călcat o piatră și mi-e sete,
De gura ei cu înjurături viclene,
Mi-e o foame oarbă să fiu luat în pene
Și doar iubirea albă să mă îmbete!
Mi-e dor nespus să beau ca Diogene, ca d
Mâhnit că am ridicat-o de sub pietre,
S-o dau ca pe o ființă între fete,
Cu sânge în ea, cu inimă și vene!
Și-aș vrea ca în prundișul de pe stradă,,
Să fac un parc cu tei, o grădiniță,
Ceva durabil, doar cu o peniță!
Dar piatra ce-o aruncă din livadă,
Vecinul meu de casă și portiță,
E arsă, fără suflet și... e fadă!....
sonet de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre trecut, poezii despre tei, poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre parcuri sau poezii despre inimă
Sonetul de piatră
Ieri am călcat o piatră și mi-e sete,
De gura ei cu-njurături viclene,
Mi-e-o foame oarbă să fiu luat în pene
Și doar iubirea albă să mă-nbete.
Mi-e dor nespus să beau ca Diogene
Mâhnit c-am ridicat-o de sub ghete;
S-o dau ca pe-o ființă între fete,
Cu sânge-n ea, cu inimă și vene
Și-aș vrea ca din prundișul de pe stradă
Să fac un parc cu tei, o grădiniță,
Ceva durabil, doar cu o peniță;
Dar piatra ce-o aruncă din livadă,
Vecinul meu, de casă și portiță,
E arsă, fără suflet și e fadă...
sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură
De ce plângi?
De ce plângi?
De ce plângi?
Trag nădejde că nu întotdeauna din pricina mea,
Așa cum m-ai făcut să cred de-atâtea ori.
Eu, cel adevărat,
Nu-aș încerca niciodată să te rănesc.
Știu că suferi
Și că probabil mă urăști.
Dacă adevărul trebuie spus,
Tu nu atât mă urăști,
Cât, de fapt, îți lipsesc.
Eu am mai degrabă tendința
De a te abandona șifonierelor tale închise,
Cu haine de femeie ușoară și vibratoare...
În mod nesurprinzător, ești construită din ceva mai durabil
Decât sunt făcute cele mai multe suflete
Pe care le întâlnesc în surzenia cețoasă a sterpelor mele vise.
[...] Citește tot
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr, poezii despre visare, poezii despre vestimentație sau poezii despre femei
A fost să fie poezie
Din toate câte-am încercat pe cea din urmă-o țin aproape
Fiindu-mi aer în plămâni și zbor de îngeri pe sub pleoape,
Din 'naltul cer a coborât chemându-mi sufletul la masă,
Făcându-și loc printre-amăgiri când toamna e la ea acasă.
Nu s-a sfiit de mi-a privit în ochi lumina visătoare
Sperând că-i fac durabil cuib în haina ei nemuritoare,
În tainic mod mi-a arătat ce-nseamnă-a-i fi mereu loială:
Un pumn de gânduri, un condei și-o călimară de cerneală.
Ce-a nins de sus am adunat ca pe-o comoară prețioasă
Făcându-mi inima să creadă că-mi este veșnică aleasă,
Va dăinui cu timpu-odată, încremenită pe hârtie,
Ce-a fost să fie-n stele scris... a fost să fie Poezie.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre lumină, poezii despre îngeri, poezii despre toamnă, poezii despre stele, poezii despre poezie sau poezii despre ninsoare
Marea
În liniștea nopții,
În timp ce dincolo de draperii omul doarme,
Pădurea proclamă:
"Eu sunt puterea
Extrasă de soare
Din inima pământului."
Marea rămâne liniștită, spunându-și:
"Eu sunt puterea."
Stânca spune:
"Veacurile m-au ridicat ca pe un monument
Durabil până-n Ziua Judecății de Apoi."
Marea rămâne tăcută spunându-și:
"Eu sunt monumentul."
Vântul urlă:
"Eu sunt puternic,
Eu despart cerurile de pământ."
[...] Citește tot
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre monumente
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre stânci
- poezii despre râuri
- poezii despre păduri
- poezii despre noapte
Atingerea prin litere
Inima mea comunică cu a ta, dincolo de bariere
Dincolo de gânduri... ele doar se aventurează în necunoscuta iubire
Iubire sinceră... scăldată în razele de soare.
Permite-mi atingerea... cu aceste litere!...
Lăsând timpul să construiască un pod durabil între iubirile noastre
Îmi place civilizația și cultura egipteană...
Piramidele cu toate misterele lor...
Dar tu ești Marele Mister...
Permite-mi să te cunosc, dincolo de cuvinte...
Atitudinea ta drăgăstoasă mă gâdila sub ochi
Cere-mi să te trezesc la orice oră din noapte...
Te voi trezi cu Iubire, arătându-mi frumosul,
Stelele și prea plinul iubirii celeste
Arată-mi inima ta... drumul și pasiunea revederii!
Eu știu că doar iubirea ta mă poate salva.
Simte... mângâierea mea dincolo de aceste cuvinte!
Crează o lume a noastră, fericită...
Prosperă și vindecătoare.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate, poezii despre poduri, poezii despre ore sau poezii despre informații
Te-am iubit, Attis, acum mult, mult timp (Sappho XXIII)
Te-am iubit, Attis, acum mult, mult timp,
Când pe vaste pășuni însorite
Erau încărcați de floare oleandrii cei mari,
Iar noi adeseori, la căderea amurgului,
Hoinăream împreună pe lângă izvoare de-argint,
Când teaca frunzelor de iarbă erau umedă de rouă
Și purpura devenea ceață-n lumina tot mai palidă-a serii.
Bucuria și tristețea pe care le-am cunoscut auzindu-ți vocea
Și splendoarea superbă a iubirii
Singurătatea care-întristează pustiul
Și dulceața cuvintelor care-l face durabil.
Amarul dorului și acuitatea dorinței,
Tovărășia aceea înțelegătoare prin zile liniștite,
Prin ampla și leneșa frumusețe a lumii;
Și o inefabilă, bucuroasă eliberare
În templul nopții prea-sfinte.
O, Attis, cât te-am iubit acum mult, mult timp,
În vara aceea bălaie și perisabilă la malul mării!
[...] Citește tot
poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie sau poezii despre voce
<< < Pagina 1 >