duminica

duminică

Duminica e ziua în care toţi suntem oameni şi ţinem în palme lumina.

definiţie aforistică de Teodor Dume din Umbre şi cercuri (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

şcoala de duminică

Şcoala de duminică este o închisoare în care copiii ispăşesc conştiinţa încărcată a părinţilor lor.

definiţie aforistică de H.L. Mencken
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminică

Duminica, nevoiaşă,
Cu sânii uscaţi,
Cocârjată, ca o cerşetoare,
Vrea să pară o străină.

Se face că nu mă vede.

Păşeşte numai înainte,
Săltându-şi traista
Pe spatele beteag.

De ce nu te stingi mai repede,
După colţ, Păcătoaso?

Ţi-am însoţit singurătatea
Până mi-s-a acrit...

poezie de Maria Baciu din Sub pleoapa lumii (2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica respiraţiile tac...

dimineaţa de duminică
e o simplă deschidere
spre rugă
moment in care
Dumnezeu sărută un copil

respiraţiile tac...

ce mult contează o zi
în care ai senzaţia că exişti
chiar dacă mâine va fi altfel...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

. hai ţârişoară, ieşi duminică, alege
între hoţi obişnuiţi şi hoţ în lege
numai că tu ce n-ai face, cum n-ai drege
tot câştigă hoţii hoţului în lege...

hai ţârişoară, ieşi duminică şi spune
cine încă patru ani te va supune
la batjocură şi dură sărăcie
hoţ în lege ori maeştri în hoţie...

hai ţârişoară, ieşi duminică, dă votul
celor care de când eşti îţi muşcă cotul
şi te fură şi te fură şi te fură
de la os la pâinea de la gură...

poezie de Iurie Osoianu (21 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tihna robului

Mă simt ca o duminică rănită
În libertatea sa, când se trudeşte
În mintea mea la fel de ostenită
Precum un rob supus ce nu primeşte

Zi liberă de la stăpânul său,
Ci-n fiecare clipă se gândeşte
La El, adică la surâsul tău,
Iubirea mea, e tot ce-i mai tihneşte

Duminica, şi tot ce-l odihneşte.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (10 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica este pentru cei bătrâni şi obosiţi, pentru căsătoriţi, pentru îndrăgostiţii fericiţi. Cei solitari sunt vinovaţi de starea lor şi duminica este pedeapsa pentru cei vinovaţi. În ziua aceasta lungă este tot atâta loc pentru dragoste, odihnă, bucurie, cât şi suferinţă sau celebrarea suferinţei.

Anka Kowalska în Sâmburele
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineti de duminica

Dimineaţa, în straie de Duminică,
Îngerul şterge lacrimile din ferestre.
Leagănul cerului albastru de fluturii nopţii.
Într-unul copil şi bătrân.
Şi iatămă-s Doamne
Scribul tău cel iubit!
Nu de tot bun,
Nu de tot cuminţit!
Fiecare pas ar putea fi ultimul
iar ultimul poate chiar primul
şi orice oprire un mai mare avânt.
La capătul Muntelui
Îngerul surâde-n Cuvânt.

poezie de Maria Eugenia Olaru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica lui Simion Bărnuţiu

Duminică de ţară, holde pline
furnalul verii clocoteşte-n jur
prea pui la suflet totul, şi nu-i bine
mai trage-te la umbră de păduri
Respiră din adinc, miroase fînul
fă-ţi timp pentru privighetori şi maci
răcoarea să-ţi purifice plămînul
să te ímbeţi cu rouă, şi să taci
Ţi-au veştejit coroana de pe frunte
şi anii ţi-s din ce în ce mai sterpi
nii-i vinovat deloc întregul munte
că-n sînul lui s-au cuibărit şi şerpi
Sărută gura zilei, bea-i lumina
trădării azi nu poţi să-i dai răspuns
deşi nu-i la vedere, rădăcina
pe tine te cinsteşte, şi-i de-ajuns
Duminică de tară, seve grele
o toropeală dulce stinsă-n vin
ridică-ţi ochii către zei şi stele
şi rabdă cu stoicism, mai e puţin!..

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mergând ea tot înainte, a ajuns apoi şi ea la Sfânta Duminică; dar şi aici s-a purtat tot hursuz, cu obrăznicie şi prosteşte. În loc să facă bucatele bune şi potrivite şi să lăie copiii Sfintei Duminici cum i-a lăut fata moşneagului de bine, ea i-a opărit pe toţi, de ţipau şi fugeau nebuni de usturime şi de durere. Apoi bucatele le-a făcut afumate, arse şi sleite, de nu mai era chip să le poată lua cineva în gură... şi când a venit Sfânta Duminică de la biserică, şi-a pus mâinile-n cap de ceea ce-a găsit acasă. Dar Sfânta Duminică, blândă şi îngăduitoare, n-a vrut să-şi puie mintea c-o sturlubatică şi c-o leneşă de fată ca aceasta; ci i-a spus să se suie în pod, să-şi aleagă de-acolo o ladă, care i-a plăcea, şi să se ducă în plata lui Dumnezeu. Fata atunci s-a suit şi şi-a ales lada cea mai nouă şi mai frumoasă; căci îi plăcea să ia cât de mult şi ce-i mai bun şi mai frumos, dar să facă slujbă bună nu-i plăcea. Apoi, cum se dă jos din pod cu lada, nu se mai duce să-şi ia ziua bună şi binecuvântare de la Sfânta Duminică, ci porneşte ca de la o casă pustie şi se tot duce înainte; şi mergea de-i pârâiau călcâiele, de frică să nu se răzgândească Sfânta Duminică să pornească după dânsa, s-o ajungă şi să-i ieie lada.

Ion Creangă în Fata babei şi fata moşneagului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!