Tihna robului

Mă simt ca o duminică rănită
În libertatea sa, când se trudeşte
În mintea mea la fel de ostenită
Precum un rob supus ce nu primeşte

Zi liberă de la stăpânul său,
Ci-n fiecare clipă se gândeşte
La El, adică la surâsul tău,
Iubirea mea, e tot ce-i mai tihneşte

Duminica, şi tot ce-l odihneşte.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (10 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger prin ger

E noapte, sunt şi eu, sunt şi femei
Afară este ger şi ceva crapă,
Prin trupul tău mai ard nişte scântei,
Prin trupul meu mai curge nişte apă.

Mă simt poet în fiecare clipă
Şi mă frământă tot ce-i omenesc,
Numai de tine, parcă, mi-este frică,
Să nu te pierd cât încă te iubesc.

Dar nu am cum. Cât eşti a nimănui
Vei fi a mea, chiar dacă-s al oricui.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inflamarea secundelor

Duminica mea e o femeie
De al cărei dor sunt inflamat,
Îmi ajunge numai o scânteie
De la ea, să ard înflăcărat.

Şase zile mă lichefiez,
Devin mare de benzină pură,
În a şaptea, ca să explodez,
Mi-e de-ajuns doar o scăpărătură.

Duminica mea e o roşcată
Care tace şi se odihneşte,
Aşteptând să fie scăpărată
De la soarele ce dogoreşte

La opt minute-lumină
De păru-i, al cărui uz
Este, mării de benzină
Să-i dea foc, un mătăuz.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (1 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A iubi sau a posti?

Ţin postul negru tot, precum se ţine,
Dar altceva mi-e mie cel mai greu:
Nu pot posti de aer şi de Tine,
Iubirea mea şi Dumnezeu meu!

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (11 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să crezi şi să nu mai crezi

În mintea mea stau sânii tăi
Aprinşi precum două văpăi;
Poţi să te uiţi pe pieptul tău;
De nu mai sunt, îmi pare rău!

De-i vezi la locul lor cel vechi,
Să crezi că ai două perechi,
Din care una s-a mutat
În mintea mea. Nu i-am furat,

Dar i-am primit. Să vii să-i vezi;
De te-am minţit, să nu mai crezi!

poezie de Marius Robu (20 mai 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot timpul şi tot locul

Locul meu e locul în care mă rog,
Locul meu e locul în care iubesc,
Timpul meu e timpul când am dialog
Tainic cu iubirea, timpul cât trăiesc.

Locul tău şi timpul sunt unde şi când,
Scumpa mea, tot timpul, stai: la mine-n gând!

04.01.2022

poezie de Marius Robu (4 ianuarie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e în mintea mea

Ce e în mintea mea, mai bine să nu ştii,
Nu degrabă, dar rişti a te rătăci.
Cum e în mintea mea, scăldată de gânduri,
Mai bine nu veni, să nu te scufunzi în adâncuri.
Cine e în mintea mea, atunci când nu eşti tu,
Întreaga lume şi tot Universul.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul Absurdului

Simt dimineţile geroase
Cum, pătrunzându-mi crud în oase,
Cu trupul meu tot una îs.
Nu râdeţi, că nu e de râs!

Mă simt o dimineaţă-n care
Tot gerul iernilor s-a strâns;
Îngheaţă moartea la picioare.
Nu plângeţi, că nu e de plâns!

Se simte ca-ntr-o dimineaţă
De Sfântul Ion, iubirea mea,
Şi trupul tot i-ar fi de gheaţă,
De râs, de plâns, de l-ar avea.

Da-i suflet doar, ambivalent,
De plâns, de râs, amestecat
Ca un ocean incandescent
Şi ca un soare îngheţat.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă laşi?

Tu mă ucizi în fiecare noapte
Şi mă-nviezi în fiecare zi
Lumina mea cu razele răscoapte
De-atâta foc ascuns ce te-ncălzi

Eu te visez în fiecare noapte
Dar nu te am în fiecare zi
M-am săturat să spun în multe şoapte
Ce trebuie să strig: Nu mă trezi!

Mi-e dor de tine ca şi când ai fi
Tot ce n-am fost, chiar dacă nu mă vezi
Lumina mea din asfinţit de zi
Fără de tine eu mă sting. Mă crezi?

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (4 februarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă laşi?

Tu mă ucizi în fiecare noapte
Şi mă-nviezi în fiecare zi
Lumina mea cu razele răscoapte
De-atâta foc ascuns ce te-ncălzi.

Eu te visez în fiecare noapte,
Dar nu te am în fiecare zi,
M-am săturat să spun în multe şoapte
E trebuie să strig: Nu mă trezi!

Mi-e dor de tine ca şi când ai fi
Tot ce n-am fost, chiar dacă nu mă vezi.
Lumina mea din asfinţit de zi
Fără de tine eu mă sting. Mă crezi?

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2010)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carcalete

Duminica e o femeie
Ca berea blondă şi-aromată,
Din apă, malţ şi din hamei e;
Gutuie pasteurizată.

Duminica e un bărbat,
Deprinde la maturitate,
Într-un butoi neadăpat,
Nuanţe brune sau roşcate.

Duminica mai stau puţin
Plecat pe nicăieri de-acasă,
Beau doar o bere şi-apoi vin
La tine, blonda mea, la masă!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mersul tău este credinţa mea

Mersul tău e ca o poezie,
Două versuri care se succed,
Paşii tăi au învăţat să scrie,
Scrisul lor e calea-n care cred.

Mersul tău m-a convertit la tine
Dintru ziua când ne-am cunoscut,
Fese, coapse, pulpe, glezne fine,
Toate-n rob al tău m-au prefăcut.

poezie de Marius Robu (13 aprilie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ape şi foc

Tu ai surâsul mamei tale,
Misterios, puţin ironic;
De când mi-ai răsărit în cale,
Mă simt mecanic, electronic,

Mă simt un lucru manual,
De mâna ta când sunt atins,
Mă simt pe ape dus de val
Şi-n trupul tău de foc, împins.

poezie de Marius Robu (27 aprilie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica

Mihai veni
Al şaptelea pe lume.
Precum a şaptea vine
Duminica-Mihai.
În miez de iarnă-
Zi de înflorire:
Duminică în casă
Duminică în ţară
Duminică în grai.

Mihai, mereu copil
Al limbii noastre,
Cutreieră şi-acum
păduri sunând din foi...
Copiii mei, voi creşteţi
Cu Mihai odată
Mihai, copiii mei,
Creşte cu voi.

Nu poţi să-ţi iai
Din limba ta
concediu.
Duminica
e zi de lucru-n grai.
Duminica
este un nume-al clipei,
când sufletul
vorbeşte
cu Mihai.

Copii frumoşi
ce vă veţi naşte mâine,
să ţineţi înflorită
duminica în grai.

Cu fiecare viaţă
trăită-n viaţa limbii
i-adaugăm o viaţă
copilului Mihai.

poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditez în fiecare zi ... la tine, soţia mea ...

... Meditez
în fiecare zi la tine soţia mea,
în linişte găsesc
adevărata ta stare de a fi,
în tăcere inimi şi a minţi
aud respiraţia sufletului tău
şi a lui Dumnezeu...

... Mă întreab... mă screm... insist...
ca eu să-i dau măcar un sfert de oră,
sau o mică clipă de profundă dragoste,
în fiecare dimineaţă
... lui Dumnezeu...
ş-un sfert de oră... sau poate mai mult,
în fiecare seară
... lui Dumnezeu...

... Eu sunt toată înţelepciunea, iubirea,
şi adevărul este că în orice moment
de ele voi avea vreodată nevoie,
pentru ca acel moment să fie vindecat,
prin iubirea mea pentru tine...

... Dragostea mea adevărată
este atunci când conştientizez
cât de mult te iubesc din toata inima meu,
din tot sufletul meu,
şi indiferent ce obstacole
ar apărea în calea iubirii mele,
nu mă voi da la o parte
... pentru iubirea ta...

... Adică,
voi face orice pentru acea iubire,
pentru soţia mea,
care este nebună în iubirea ei,
pentru mine soţul ei... amantul ei...

... Dragostea adevărată
este acel sentiment,
pe care îl putem simţi numai împreună,
este acel sentiment pentru care merită
să stau în genunchi în faţa ei,
să mă sacrific din iubirea pentru ea,
indiferent cât de adânci sunt
şi vor fi rănile trupului şi inimii mele...

... Soţia mea
este tot timpul lângă mine,
ea este freamătul zorilor
când trecem îmreună pe stradă...
este mirosul proaspăt al florilor,
este grija obsesivă pentru sănătatea mea,
atunci când ea crede că nu mă simt bine...

... Iubirea ta
este în râsul tău sănătos,
în zâmbetul tremurat al buzelor tale,
care este transceans
în fiecare picătură de lacrimă... de iubire...
în sexul divin al corpurilor noastre...

... Iubirea este locul de unde venim,
este inima lui Dumnezeu,
şi este calea pe care o urmăm împreună,
cu fiecare pas
pe care îl facem în viaţă...

poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Te simt al meu dintotdeauna,
Tu eşti Soarele, eu - Luna,
Mă simt a ta de când ma ştiu,
Deşi născută prea târziu...

În viaţa mea n-a fost să fie iubirea ta,
Destinul tău a fost altcineva...

Te-am cunoscut când nu ştiam să-ţi spun dorinţa mea...

Iubirea mea, în viaţa ta-mi doresc să fiu,
Nu vreau să-mi spui acum că-i prea târziu,
O clipă de iubire-ţi cer, atât,
Un zâmbet, o privire, un sărut...

Apoi întâmplă-se ce s-o-ntâmpla,
Rămână amintirea-n viaţa mea,
Speranţa că o luăm de la-nceput,
Mai înainte de-a mă fi născut...

poezie de Elena Vlădescu (28 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-te că vrei!

Fă-te că iubeşti, îi spune
Mintea mea inimii mele
Care bate tot mai neregulat
În pieptul meu sunând a gol.

Fă-te bine!

Pune mâna şi scrie,
Şi treci peste faptul că mintea sa
I-a spus inimii sale:
Fă-te că nu iubeşti,

Fă-te rea!

Inima nu se îmbolnăveşte
Când vrea mintea,
Ci numai când
Nu vrea.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (3 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa mea clipă...

Clipa mea, clipă ruptă din soare,
frântă aripă, ce mă tot doare...
Clipa mea, clipă scursă din stele,
buchie-n pripa genelor mele.
Clipa mea, clipă - ultim tezaur,
strigăt la stripa frunzei de laur.
Clipa mea, clipă, trista mea floare,
soi de tulipă fără culoare,
clipa mea, clipă rece la faţă,-
fir de risipă scurt ca o viaţă.
Clipa mea, clipă, ferma mea soartă,
vezi cine ţipă, colo, la poartă?!
Clipa mea, clipa, vezi, parcă-n tindă
se infiripă prosop pe oglindă...

poezie de Iurie Osoianu (27 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când "toată lumea e a ta", ea nu te simte stăpânul, ci robul său.

aforism de Marius Robu din Aproape alb (29 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alină-mi inima

În miez de zi stau şi oftez,
gândindu-mă la tine
cât mor de ciudă
nici nu ştii,
că nu sunt lângă tine...
doar tu eşti şi vei fi mereu,
iubirea mea cerească,
cu tine vreau sa fiu legat,
să fii a mea mireasă.

Să te iubesc în orice clipă
din zi sau chiar din noapte
chiar dacă clipele se pierd,
speranţa mea nu moare,
eu am să stau şi am s-astept
să vii cu al tău soare,
să vii în viaţa mea te rog
în lipsa ta,
sufletul meu,
aproape, moare.

Nu vreau nicicând să mă gândesc
c-am să te pierd vre-odată,
că n-ai să vrei să mă iubeşti
asta-i durerea mea uitată,
şi chiar de-ar fi
să vrei, să nu mai fii cu mine,
să ştii că am să mor încet,
pierdut în cer,
pierdut de tine.

Ochii mei de i-ai avea,
să vezi ce văd şi eu,
să vezi când nu te văd tot timpul,
să ştii cât mi-e de greu,
şi sufletul-mi de l-ai avea,
să simţi ce simt şi eu
să simţi când nu te simt tot timpul,
să ştii,
că fără tine,
îmi simt sufletul greu.

Şi lacrimile-mi curg uşor
stingând durerea mea,
te rog vino înapoi
te rog,
alină-mi inima.
Aş vrea să plâng mereu,
să plâng de fericire
ştiind că tu, de tot ce-i rău
tot timpul ai să ai neştire.

Te vreau tot timpul printre nori
să zbori, să razi cu mine
Eu te iubesc şi nu-i uşor
să-ţi spun ce simt eu pentru tine
Dar în curând eu voi scăpa
de-a mea parte întunecată
şi-am să te rog oficial
să fii a mea mireasă.

poezie de Eduard Palade (23 decembrie 2010)
Adăugat de Eduard Palade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apostazie

Din toate pozele cu tine,
Mi-aş face un altar în casă,
Mi-aş pune dorul să se-nchine
În el, icoana mea frumoasă.

Că dorul meu de tine are,
Ca un călugăr apostat,
Nevoie mare de-nchinare,
Că este greu de suportat

De-al său stăpân ce, brusc, devine
Un rob al său, vorbesc de mine.

poezie de Marius Robu (17 ianuarie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!