dulap

Dulap

Dulap obscur, în tine arde-un înger
Îmbobocit pe râşniţi de cafea
Visând piper rotund şi zahăr cubic,
Fără să-ţi ştie taina nimenea.

Ouă adânci cu-amiezi sub coaja fină
Tu-ascunzi tăcut, miresme ce le ierţi,
Dulci farfurii cu sufletul ca roza
De parfumat lângă mari peşti inerţi.

Dar la amurg cotloanele de umbră
Pline-s de spaima furilor gândaci!
Unde e cheia tandră şi subţire
Spre-a rupe neputinţa-n care zaci?

Ca s-auzim cum pentru-ntâia oară
Cuţitele vorbesc de mărul acru
Şi scos suav din căni miezul de apă
Să-ţi tremure pe rafturi, dulap sacru.

poezie de Emil Brumaru din Dulapul îndrăgostit (1980)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

dulap ferecat -
molia găureşte
rochia de bal

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulapul

E un dulap cu trupul cioplit dintr-un stejar
Ce-a prins a bătrâneţii blajină-nfăţişare.
Cum stă deschis, îşi toarnă în umbră – ca-n pahar
Un vin străvechi, - miresme ciudat de-ameţitoare.

În maldărul de boarfe se află tot ce vrei:
Îngălbenite rufe, cu iz de levănţică,
Dantele vechi, şi cârpe de prunci sau de femei,
Basmale cu balauri, purtate de-o bunică.

Găseşti medalione, şuviţe lungi de păr, -
Cărunt sau blond, - portrete, uscate flori de măr,
Al căror iz se-mbină cu mirosul de poame.

Dulap străvechi, în tine ascunzi atâtea drame!
Şi-ai vrea să-ţi spui povestea, urechea să ne-o saturi,
Când îţi deschizi, c-un trosnet, enormele canaturi.

poezie celebră de Arthur Rimbaud (1870)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu poţi

Acest dulap mă face să visez
Acolo – veac, veacuri
Veci în afara lui
Veacuri mă vor îmbrăca
Pentru tine.
Zglobie, sobră, indispusă,
Urâtă, tandră, poate brută
Şi cum vei vrea
Nu ştiu dar... fie
Dulap ca ăsta nu-s o mie
E unul, unul, unul, unul
Şi-nchide visul meu din urmă
Cum vin domol,
Ţi-ating lumina, te-nvălui
Iar tu te luminezi
Mă sorbi şi-nvăluiţi
Ne soarbem pân' să fim:
N O I

Uşa nu se deschide

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Cătană (2 iulie 2002)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta se întâmplă ( extras din FUGAR )

Asta se întâmplă. Îl pui deoparte pentru un timp – şi din când în când
te uiţi prin dulap căutând altceva şi-ţi aminteşti, te gândeşti şi-ţi spui, curând.
Apoi devine ceva despre care ştii că-i acolo, în dulap, şi alte lucruri
se îngrămădesc în faţa şi deasupra lui, iar tu nu te mai gândeşti deloc la el.

Acel lucru a fost comoara ta cea mai scumpă. Nu te mai gândeşti la el.
O pierdere pe care cândva n-o credeai posibilă, iar acum a devenit ceva
despre care abia-ţi mai aminteşti.

Asta se întâmplă.

Puţini oameni, foarte puţini, au o comoară, iar dacă tu o ai, ţine-o lângă tine.
Nu trebuie să te laşi luat de val – comoara-ţi va fi luată.

poezie de Alice Munro, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul unei femei

...

Daţi-mi copilul,
daţi-mi copilu-oricum,
daţi-mi copilul, orice fel de chip
ar fi să aibă...

Stau în dulap hăinuţele
şi-aşteaptă...

Îi vor rămâne mici...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amănunte

Amănunte într-un buzunar,
Obsesii într-o servietă,
Amintiri plăcute într-un şerveţel desenat
în timpul unei lungi călătorii.
Desene animate şi haine colorate
într-un dulap umplut cu mister.
Acadea pe băţ lângă clovnul fără păr,
Culori ameţitoare pe o petală rotitoare.

poezie de Valentina Maladoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gol

mă răstignesc cruci
cerul pe umeri mă duce gol
răsuflă pământul obosit
trag înapoi timpul
am uitat să cumpăr
sfoară din ghemul vieţii
un dulap dintr-un cimitir
mi-a lăsat
ultimul cuvânt
liber

oamenii obosesc de multe ori
să fie oameni
şi atunci nu mai sunt
nici măcar
trecut

poezie de Viorel Muha (aprilie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reciclat copac

tăiat şi dus în austria pe calea
ferată dintr-o mină închisă
ecologic a fost adus sub formă
de dulap cu instrucţiuni în pachet
asamblat de cumpărătorul
neavizat ţine cheiţe şi şurubelniţa
conform normelor reciclează
un copac-dulap cu sertare
strânge ambalaj pentru omul
sărac învelit în cartoanele
din copacul sub care a stat
în tinereţe la berea rece autohtonă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou hibernal

Lumini sugrumate
De geruri albastre
Tremură-n case
Ca muşcatele-n glastre.
Doi pisoi, miorlăiţi,
Cu ciorăpeii pe cap,
Se trag de codiţe,
Cocoţaţi pe dulap.
În sobă tăciunii
Fâsâie-alene
În timp ce sub ţoale
Se recită catrene.
Se-aude un vuiet,
Se trânteşte o poartă,
Se-njur-apăsat
Despre viaţă şi soartă,
Cerul se ninge
Cu fulgi de zăpadă,
O babă, pe toace,
Stă gata să cadă.

poezie de Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!