Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Emil Brumaru

Dulap

Dulap obscur, în tine arde-un înger
Îmbobocit pe râșniți de cafea
Visând piper rotund și zahăr cubic,
Fără să-ți știe taina nimenea.

Ouă adânci cu-amiezi sub coaja fină
Tu-ascunzi tăcut, miresme ce le ierți,
Dulci farfurii cu sufletul ca roza
De parfumat lângă mari pești inerți.

Dar la amurg cotloanele de umbră
Pline-s de spaima furilor gândaci!
Unde e cheia tandră și subțire
Spre-a rupe neputința-n care zaci?

Ca s-auzim cum pentru-ntâia oară
Cuțitele vorbesc de mărul acru
Și scos suav din căni miezul de apă
Să-ți tremure pe rafturi, dulap sacru.

poezie de din Dulapul îndrăgostit (1980)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Opere III. Cersetorul de cafea" de Emil Brumaru este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -57.75- 43.99 lei.

Citate similare

Arthur Rimbaud

Dulapul

E un dulap cu trupul cioplit dintr-un stejar
Ce-a prins a bătrâneții blajină-nfățișare.
Cum stă deschis, își toarnă în umbr㠖 ca-n pahar
Un vin străvechi, - miresme ciudat de-amețitoare.

În maldărul de boarfe se află tot ce vrei:
Îngălbenite rufe, cu iz de levănțică,
Dantele vechi, și cârpe de prunci sau de femei,
Basmale cu balauri, purtate de-o bunică.

Găsești medalione, șuvițe lungi de păr, -
Cărunt sau blond, - portrete, uscate flori de măr,
Al căror iz se-mbină cu mirosul de poame.

Dulap străvechi, în tine ascunzi atâtea drame!
Și-ai vrea să-ți spui povestea, urechea ne-o saturi,
Când îți deschizi, c-un trosnet, enormele canaturi.

poezie celebră de (1870)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Le Bateau Ivre/ Corabia Beata" de Arthur Rimbaud este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 10.99 lei.
Traian Abruda

Lui Emil Brumaru

Dumnezeu e una cu îngerii săi, cu
stelele și pământurile din întuneric
cu oamenii săi – pe care îi ocrotește în creșa
sa de vietăți (?!) cu aripi
de mici învățate la creștere

anii și lumina unui înger

îngerul Brumaru nu este
decât cu 22 de ani mai bătrân decât mine
totuși îi spun domnul înger
(?!) așa
cum și unei stele anume
doamna betelgeuse îi spun, sărut
mâna de miliarde de ani

îngerul Brumaru

fie îngerul Brumaru
emil atât de aproape tuturor păsărelelor
cu pene potrivite: de apă
aproape
ca peștii zburând (?!) prin tăcerea
tăcerii poeților zilei de azi sau de mâine
sau îngeri și ei

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumea nu va afla, va vedea doar taina

hai culegem mere, iubito
despicăm merele și le mâncăm sâmburii
chemăm și îngerii
și creștem împreună cu ei.
o ne crească meri în pântece.
nu te speria. vor crește doar rădăcini adânci.
lumea nu va afla. va vedea doar taina.
și nu va înțelege-o.
merii își vor arăta la suprafață doar visele
și păsările închise-n cântece,
va simți doar dumnezeirea merelor galbene.
și va bănui că dincolo de coajă se mai află ceva.
va crede că le ascundem un secret.
coaja va fi secretul. miezul va fi taina.
ea va încerca scrijelească coaja.
în poftele ei va înghiți miezul fără crească.

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Brumaru

* * *

Am locuit o vreme-ntr-un bostan
Pe care îl scobisem an de an.
Aveam acolo pat cu așternuturi
Făcute din aripi calde de fluturi
De după-amiază și din raze fine
Ce se lipeau când transpirai de tine,
De trebuia îți descurc din ele
Trupul cu sâni răstiți la sfinți, coapse grele
Și să-ți așez cu grijă pe podele
Tălpile moi și degetele mici
Ca dintre pernele profunde să-ți ridici
Lenea ta suverană și-n odaie
Să-ți târîi părul tânăr ca pe-o claie
De unde se aud foșnete pure
Ca ale ierbii-ndrăgostite-ntr-o pădure...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce nu poți

Acest dulap mă face visez
Acolo – veac, veacuri
Veci în afara lui
Veacuri mă vor îmbrăca
Pentru tine.
Zglobie, sobră, indispusă,
Urâtă, tandră, poate brută
Și cum vei vrea
Nu știu dar... fie
Dulap ca ăsta nu-s o mie
E unul, unul, unul, unul
Și-nchide visul meu din urmă
Cum vin domol,
Ți-ating lumina, te-nvălui
Iar tu te luminezi
Mă sorbi și-nvăluiți
Ne soarbem pân' fim:
N O I

Ușa nu se deschide
Și cineva
Mă așteaptă
Și se întrebă cât a trecut
Trei... treizeci
Ies.

Spune-mi și nu poți
Te las spui
Pot și nu tu nu
Poți
N O I

Accepți
Plec și vin
Pasul sunt
Pasul țin -i pot
nu
Plece las o
Ora vine și pleacă

poezie de (2 iulie 2002)
Adăugat de Mihaela CătanăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Brumaru

Amănunțimi

Când prinde-un straniu luciu Domnul Lapte
Și râmele se-ndoaie după șoapte,
Ziduri miloase duc omizi în spate.

Șerpii se bagă la găini în ouă.
Dintr-un dulap pe-un scaun curge rouă.
Fluturii-mbracă-n pripă haine nouă.

Și-n după-amiaza blând-răutăcioasă
Fecioarele fac dragoste pe masă
Căci nu mai este loc pentru iubit!

Iar Reparata,-abia ajunsă-acasă,
Ducând mâncare la furnici sub casă,
Se uită-n crăpături cu un chibrit...

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Poate nu știți că diseară...

poate nu știți că diseară
vor veni la cină oamenii de ceară
cu trăsuri de apă și arlechini de lemn
coborând în suflete solemn
te întrebe ce mai faci
dacă ai învățat taci
vadă ce mai zici
despre cele mari, despre cel mici
despre bani, despre guverne
lumea doarme așa cum își așterne;
nu le zici nimic, nu le sta împotrivă
că dacă răzbate cine știe ce derivă
vântul dinspre fisc, mai bine du-ți mâna la plisc,
nu se lase cu colivă!

n-o mai căuta pe doamna ta de pică
a plecat care va zică
era pe stradă, făcea autostopul
să-și cunoască și ea horoscopul
că te-a scos din cărți dar n-a vrut să-ți spună
că nu te (mai) așteaptă nici o veste bună!
iart-o că și ea a vrut să-ți facă felul
dacă n-o-ntâlnea pe doamna cu cățelul;
haina este coaja, principal e miezul
ce-ai faci dacă lipsește titirezul?
o dai din mâini fără nici un spor
lozul tău a fost necâștigător!
toate astea par poate superstiții
dar nu știi cine sunt ăia fericiții
care toată viața au tras și trag, și trag
și mai și rag...

poezie de din manuscris (2015)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Vecinul meu necunoscut

ne știm din rădăcini
chiar dacă nu ne-am întâlnit
în nici-o dimineață

legați la ochi
grăbiți spre destinații
din care revenim la fel de orbi
pe-același palier
ușă închisă lângă o fereastră

eu mi-aș dori te invit la o cafea
iar tu vii c-un pic de zahăr brun
îndulcim cumva aceste margini
de căni ciobite

și din aroma zațului rămas
-i dăm tribut luminii
și-apoi ne îmbrățișem
în miezul zilei
pe dunga florii de cais rămasă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeia și mărul

Ea îți coace-n focul sacru
"Mărul" dăruit anume:
Ce bărbat va ști în lume
De e dulce sau e... acru?!

epigramă de din Terapii de șoc (1997)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În inimă-i răspunsul!

Nu te lăsa prostit de vorbe mari
Ce-ți sunt în minte strecurate,
De către cei ce împletesc cuvinte
S-apoi le-aruncă în văzduh
De dragul de-a le auzi rostite.

Caută-n schimb să-ți faci curaj,
S-asculți tăcut ce inima-ți șoptește.
Și cu încredere s-o lași te ghideze,
Pe calea către tine.

Ea știe fără nici cea mai mică urmă de-ndoială
Ce-ai fost, ce ești și ce poți deveni,
Și fără judece-ale tale fapte
Te sfătuiește și te îndrumă răbdătoare,
Știind că într-o bună zi te vei trezi.

Așadar, aruncă-ți ochiul către ea mai des.

Lăsându-te călăuzit de-a ei înțelepciune
Vei învăța fii mai blând cu tine,
Să-ți ierți orice greșeală crezi că ai făcut
Și mai ales, te iubești exact așa cum ești.

poezie de
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Renascut din propria cenusa" de Paul Avram este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 21.99 lei.
Viorica Iliescu

Vecinul meu necunoscut

ne știm din rădăcini
chiar dacă nu ne-am întâlnit
în nici-o dimineață

legați la ochi
grăbiți spre destinații
din care revenim la fel de orbi
pe-același palier
ușă închisă lângă o fereastră

eu mi-aș dori te invit la o cafea
iar tu vii c-un pic de zahăr brun
îndulcim cumva aceste margini
de căni ciobite

iar din aroma zațului rămas
-i dăm tribut luminii
și-apoi ne îmbrățișem în miezul zilei
pe dunga florii de cais rămasă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Invocație la botezul sacru dacic al unui băiețel

Dragul mamei puișor
te botez cu un stropșor,
fruntea să-ți fie senină
s-aibe parte de lumină.

crești mare, sănătos,
chipul -l ai arătos,
asculți buna povață,
fapta să-ți fie măreață.

Glasul să-ți fie duios,
sufletul să-l ai frumos,
de Carpați să-ți fie dor,
ești un dac nemuritor.

De zâne o să-ți vorbesc
(numele) eu te numesc.
Mama asta ți-a urat!

Puișoru-i botezat!

poezie de din Pe calea lui Zamolxe - Renașterea neamului românesc (octombrie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lângă tine, lângă sufletul tău

când ies frunzele din lumea lor de lemn
nimeni nu știe
se întâmplă firesc într-o dimineață când ai impresia
că atunci în acea secundă s-a petrecut toată viața ta
duci câțiva pași câțiva stropi de pe clanța de care tocmai
ți-ai desprins palma

singurele lucruri care vin către tine sunt niște sticle împinse de vânt
și chiar de-ar veni 1000 ar fi același lucru
tot te împinge somnul pe stradă
cu ochii pe jumătate închiși privești la vâslaș
îi auzi cântecul încheieturilor
pe fața lui nerasă i se citește copilăria ce urmează
zâmbește
îți vorbește despre iubire
ce ciudat să-ți vorbească cineva despre iubire în aglomerația de la metrou
un vâslaș

te trece o transpirație ciudată
poate și pentru că cei din jur vorbesc de pomenire de maslu
de faptul că nu a răspuns la telefon deși a sunat de 30 de ori cum cere părintele

pe ușa biroului oamenii fac tic tac fără aibă habar
tu rămâi cu chestia aia din piept ce se crede la maraton
dar nu spui nimic colegilor
știi că ți-ar răspunde nostalgic că au avut pe cineva drag
care a murit de așa ceva
îți vor da un număr de telefon neapărat -l suni
neapărat mori

îl rogi (îl suni?) pe cel născut peste noapte în barcă te ducă acasă
uite închid ochii îi promiți și îi lovești ochii de aer cu rigla
ce dacă îți scapă cana cu cafea și se rostogolește sub dulap
îți imaginezi apa unui izvor cum vine de dedesubt cum inundă
covorul biroului cum
îți intră pe sub unghii și rezolvă situația

lemnul bărcii e ud dar nu moale (cum e covorul
de aici multe semne de întrebare)
deschizi ochii și îi vezi chipul de fată închizi ochii
deschizi ochii și îi vezi chipul de adolescent închizi ochii
deschizi ochii și îi vezi chipul de cerșetor închizi repede ochii
deschizi ochii și îi auzi chipul de ploaie (întreînchizi ochii - ha!)
împingi cuvinte cu pixul afară din tine
dar nu le spui mai multe cuvinte decât trebuie
nici măcar prin mediumul
pe care l-au adus și l-au pus pe oliță
lângă

poezie de
Adăugat de Ștefan CiobanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pisica. Inceput de igrasie" de Ștefan Ciobanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 12.99 lei.
Adrian Păunescu

Scrisoare pentru răni

Scrisoarea mea e de ulei, femeie,
ulei din candele, ulei din căni,
ți-o scriu ca să-ți mai treacă întristarea
ți-o pun pe amintire și pe răni.

Sunt preotul care oficiază
întemeierea unui nou balsam,
scrsoarea mea să-ți risipească noaptea
și să-ți arate astăzi cum eram.

Vei asfinți și tu că prea te mistui,
ți-o spun ușor, dar mă topesc întreg,
ulei scrisoarea mea pe răni să-ți fie
și să citești în ea că înțeleg.

Cu tine printre candele iei
scrisoarea mea de rană și ulei.

poezie celebră de din Rezervația de zimbri (1982)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Hai să ne iubim (Poetului Emil Brumaru)

Hai ne iubim sâmbătă seara
Pe canapea, sau pe un site pe undeva.
Bezmetică ți se trezească vrăbioara
Aplaudând din aripi reînvierea ta.

S-adun cu buzele din sfârc răcoarea,
pitrocesc secretul fragedului sân,
Să-ți strecor în trup toată alinarea
Și-n beznă grea, te consum ca un păgân.

Mușchiul coapsei tale alb și moale
îl încing, cu flăcări din obrazul meu.
Focul lăcomiei curge-n bale,
Etern, în ademenirea mea de-ateu.

O, chip cu suflet mototol și acru,
Ți-aș săruta o țâță dilatată-n ochii mei;
Virtual m-apropii cu un gând sacru
te sărut, pe abdomen și chiloței.

poezie de (4 ianuarie 2014)
Adăugat de Stelian PlatonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Emil Brumaru

Cântec naiv

De ce nu vrei -nnebunești la ora cinci
După-amiază, când e-atât de bine,
Și în sufrageriile adânci
faci pe preșuri tumbe dulci cu mine?

M-aș milogi-n dulapuri vechi să-ți pui
Rochia moale și, rămasă goală,
Ne-am bate cu lichioruri amărui
De chimion și mentă glacială.

Iar către-amurg, făr-a mai ține minte
Cine suntem, aproape de mătasă,
Îngenunchind pe paturile sfinte,
Am da cu sufletele noastre foc la casă!

poezie de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Brumaru

Prezentare

Trăiam în bulion, trăiam în fructe,
În dulci latrine cu hârtii murdare,
În untdelemn duceam naive lupte,
Sticlele mele aveau dop de soare.

Iubeam păieanjeni fără ca să-mi pese,
Și lângă ziduri mirosul de var;
Pe tăvi dormeam alături de mari fese
De piersice roz-albe ce transpar.

Iar perna mea, ca laptele de moale,
Puf de cocor ce zboară-n ea avea.
Piperele cu rangurile sale
Vechi pretendent-au fost la nara mea.

Și pentru-a-mi fi stăpână și regină
Peste imperiul vast de lene calmă
În fața mea creștea ciuperca fină
Cu reverențe și cu spori în palmă.

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amintiri din copilărie

Tataia mă iubea profund,
Dar varga pusă pe dulap
Stătea pentru a-mi da la fund
-mi vină mințile la cap!

epigramă de din Concursul Festivalului Național de Epigramă "Cât e Buzăul de Mare" 2011, tema "Unde dai și unde crapă" (2011)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Uită-mă

Uită-mă, precum o pană, uită aripa ce-o zboară
Uită-mă, precum arcușul, uită coarda de vioară
Ce vibrând așteaptă iarăși mângâierea lui cuminte
Uită-mă te rog, ca astfel, să-ți aduc din nou aminte

Cum te mângâi cu privirea chiar de mâna te atinge
Cum sărutul meu, iubito, te alintă și te frige
Atingându-ți pielea fină de pe gâtul tău suav
Așternând fiorii clipei peste trupul tău firav

Dacă vrei, mă uită-n noapte, ca aminte să-ți aduc
Alipindu-mă de tine, încercând te seduc,
Trupul meu te respire, împreună plutim,
Uită-mă, dar fii-mi alături, -ncercăm ne-amintim

Amnezii te cuprindă, însă toate temporare,
mă uiți de te mai supăr, dăruiește-mi iar iertare,
Uită-mă, dar mă iubește, inima să-ți fie a mea
Să-ți aducă ea aminte că de fapt nu poți uita

poezie de (27 iunie 2018)
Adăugat de Anna GheorghiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lacrimii mari

Când vorbesc, îți curg lacrimii mari pe față
Nu te strîng în brațe și mie lacrimile-mi vor cădea!
Dar te strâng atât de tare, încât încep plâng
Și închid a mele pleoape și trag a mea perdea.

Rămân cu tine în noapte, să-ți fiu în preajmă, strajă
Căci tu esti fructul însinemi și eu sunt doar o coajă
Se închid ochii lângă tine, dar nu mă duc în somn!
Mă acopară a ta mână și n-am cum să adorm.

Și dimineața-mi pare, de parcă am visat
Cum îmi stăteai în brațe și eu stăteam pe pat
Și-ți aud a tale buze, la ureche cum șoptesc
Îți iubesc eu trupul, dar sufletul tot ți-l urăsc!

Și dinadins îmi spui, că tu ești lângă mine
Îmi simt sângele slab și umbra ta spre mine vine
Căci am carnea moartă și mâinile-s de ger
Și ochi mei de plumb, cu ploapele de fier.

poezie de (9 octombrie 2011)
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook