domoli

Plânsul

Vând nori coloraţi,
Elipse îmbujorate
Pentru a domoli căldura!

Vând nori Cirrus, purpurii
Şi roz, zori de zi
Şi apusuri de bronz!

Steaua galbenă
Prinsă-n crengile verzi
Ale piersicului ceresc,

Vând zăpada, flacăra
Şi cântecul celui care plânge.

poezie de Rafael Alberti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te iubeam
şi parcă se cutremurau şi venele
prin care treceai cu paşi domoli
să ajungi pe zidurile inimii
neescaladate până la tine decât
de saltimbanci cu bocancii murdari de noroi.
Ploaia curgea şi spăla păcatele comise
până la tine, dar nu ştiam că iertarea va veni
de la inima-ţi canonizată
de însuşi Dumnezeu.

Rămâi
iar păcatul de a te iubi
se va preschimba în lacrimă de Cer...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paralel romantic

Numisem nunţii noastre-un burg,
Slăvit cu ape-abia de curg,
Ca un dulău trîntit pe-o labă –
Vechi burg de-amurg, în ţara şvabă.

Scări, unghiuri, porţi! În prag de uşe,
O, troli domoli, o, troli cu guşe,
La ce vărsări, ca de venin,
Vis crud striviţi şi gând cretin!

Stângi cuburi şubrede, intrate,
De case roşii, zaharate;
Verzi investiri, prin câte-un gang,
Sub ceasuri largi – balang, balang!

poezie celebră de Ion Barbu din Uvedenrode
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paralel romantic

Numisem nunţii noastre-un burg,
Slăvit cu ape-abia de curg -
Ca un dulău trântit pe-o labă,
Vechi burg de-amurg, în ţara şvabă.

Scări, unghiuri, porţi! În prag de uşe.
O troli domoli, o troli cu guşe,
La ce vărsări, ca de venin,
Vis crud striviţi şi gând cretin!

Stângi cuburi şubrede, intrate,
De case roşii, zaharate;
Verzi investiri, prin câte-un gang,
Sub ceasuri largi - balang, balang!

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ar dori să moară?

Există noapte şi există zi, frate;
amândouă lucruri plăcute;
soare, lună şi stele, frate;
toate lucruri plăcute;
de asemenea, există vânt pentru a domoli căldura.
Viaţa este foarte plăcută, frate;
cine ar dori să moară?

poezie de George Henry Borrow din Lavengro, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incandescentă

lacrima lui Dumnezeu
mă înfioară
uneori devine atât de incandescentă
încât
ajung să rup din mine ploile
pentru a o domoli

copilul cu ochii din culorile vieţii
se furişează în gânduri
le destramă unul câte unul până devin
o singură sferă
sfera timpului sfera pasului
sfera devenirii în care
rătăcesc odată cu lacrima lui Dumnezeu
pentru a-mi regăsi centrul

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea unui păgân

Nu-ţi domoli văpăile roşcate,
Ci sufletul mi-l încălzeşte, divă,
Călău de inimi, dulce voluptate!
Eu te implor acum, fii milostivă!

Zeiţă ce-n văzduh eşti răspândită
Şi foc ce arde-n noi, de bună seamă,
Ascultă a mea inimă mâhnită
Ce îţi dedică-un cântec de aramă.

O, voluptate, fii a mea crăiasă!
Ia-ţi chip de zănă cu o mască-aleasă
Făcută din velur, carne şi piele,

Sau varsă-mi somnul tău cu ore grele
În vinul mistic şi lipsit de formă,
O, voluptate, sprintenă fantomă!

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre Prietenie

De-aş fi fost...
De-aş fi fost aproape de peisajul naturii şi a cântecului Ei,
Vântul rece şi valurile mari s-ar mai domoli,
Să prind o clipă de fericire naturală, cred meritată,
După multă vreme,
Departe de amânările de zi cu zi,
Într-o lume încremenită fără sentimente profunde,
Fără dialog sincer şi lovită de artificial.
De-aş fi aproape de Ea, după multă curgere de timp,
Şi - atâtea distanţe asumate,
De-aş fi fost vaşnic călător în univers pământean,
M-aş fi oprit în locul Ei de viaţă.

poezie de Adrian Ibiş din Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (martie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar un pas!

Merit eu o toamnă plânsă,
Când sunt plină de culori?
Frunză-n galben aer prinsă,
Cântec straniu de cocori...

Merit să mă-ngheţe toamna?
Caut o urmă de răspuns...
Azi, măsor poteci cu palma,
Nu am drumeţit de-ajuns!

Cât de tare doare ploaia,
Peste gânduri când loveşte!
Poate domoli văpaia?
O întreb, dar nu vorbeşte...

Văd o Lună ruginită,
Printre nori muşcaţi de vânt,
De ce toamna mea-i grăbită?
Curge verdele oftând...

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O filă

Am din nou inima goală
Doar pereţii simt în ea
Dulce-i locul plin de tine
Oare când te-oi mai vedea?

Am scris pân-acum o carte
Cu coperte aurii
Îmi spuneai că vine-o toamnă
Să o prinzi în file, mii.

Dar deschid la întâmplare
Foaia cu semnul din carte
Unde îţi citesc povestea
Dintr-alt timp şi-n altă parte.

Inima de a-ţi cuprinde
Până-n toamnele din noi
Aş mai domoli din pasul
Zilelor pline de ploi.

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!