* * *
Te iubeam
și parcă se cutremurau și venele
prin care treceai cu pași domoli
să ajungi pe zidurile inimii
neescaladate până la tine decât
de saltimbanci cu bocancii murdari de noroi.
Ploaia curgea și spăla păcatele comise
până la tine, dar nu știam că iertarea va veni
de la inima-ți canonizată
de însuși Dumnezeu.
Rămâi
iar păcatul de a te iubi
se va preschimba în lacrimă de Cer...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre religie
- poezii despre ploaie
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre iertare
- poezii despre Dumnezeu
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.