dominaţia asupra masculului

Epoca versului

Pentru o mai pătrunzătoare viziune asupra lumii
îmi pun ochii la sare şi urechea la tors
în bătaia vântului, în iarba plutitoare
de dus şi de neîntors.
Pentru un om cu o pătrunzătoare viziune
asupra pătrunzătorului
Dumnezeu pe cărare
trece
pe lângă umbra cerşetorului...

Pentru mine eu sunt un dat
ce datează din epoca versului!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asupra dumitale nu mi se ridică mâna

Asupra dumitale nu mi se ridică mâna.
Şi abia de îndrăznesc a spune-presupune
cu ce străfulgerare de păcate aş cuteza
să luminez amurgul zilei care apune.
Însă din zi în zi pe mine tot mai mult
pe mine eu mă acuz, dar presimţind ce va urma,
îmi iau iubirea, pentru că-n altă ţară dumneata
îmi vei întoarce spatele, ca unui necunoscut.

poezie de Iosif Aleksandrovici Brodsk (24 mai 1962)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia îngerilor

armonii graţioase- dansuri în lumină
o lume fără durere şi fără păcat
curg seninătăţi din dominaţia divină
ce fericită sunt cu suflet împăcat.

îmi purific inima cu simfonii
cu Mozart şi Bach mă simt în Paradis
muzica angelica răspândită-n colonii
ajunge la suflet pe aripi de vis.

simfonia îngerilor mă vrăjeşte
transparente fericiri joc de culori
spactacolul stelar mă înveseleşte
lumea mea se umple de valori.

muzica e calea ieşirii din abisul uman
calea mântuirii fiecărui sărman.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modalităţi de a muri

Noi n-avem nimic împotriva morţii,
Suntem doar împotriva
Unei morţi agonizante,
Cum ar fi cea a câinilor loviţi
De camioanele care se îndreaptă către Malawi
De-a lungul autostrăzii Harare - Nyamapanda
Sau moartea patetică
A unui peşte scos din apă.

Noi n-avem nimic împotriva morţii,
Doar că nu vrem să murim
De-o moarte macabră ca cele din abatoare
Sau de-o moarte dezonorantă,
Cum ar fi moartea prematură, subită
A masculului devorat
De partenera călugăriţă
În mijlocul dansului sexual.

Dacă tot trebuie să murim,
Să nu murim de-o moarte ruşinoasă,

[...] Citeşte tot

poezie de Dellas Chitekwe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzbunaţi-vă

Zamolxis, scoate-ţi spada ruginită,
Cobori asupra mea răzbunător,
De am vreo vină încă ne găsită,
Te rog răzbună-te nepăsător.

Nu te opri ci vino-n grabă,
Să-mi iei din mine ce-i mai scump,
De inimă e vorba, ţi-o dau întreagă,
Căci nu mai vreau gândirea să-ntrerup.

Implor tot paradisul vostru zei,
Să coborâţi cu ură asupra mea,
Arătându-vă cu ce temei
Vă dau ofrandă inima.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinamismul primăverii

ninge cu petale albe din pruni timpurii
poiana cu narcise se -nvârte după soare
iarba rourată scaldă zori de bucurii
lanuri de speranţe încolţesc pe ogoare.

armoniile gliei glăsuiesc prin ecouri
dansuri în lumină sunt gândurile mele
romantismul primăverii dispersează nouri
timpul fără durere se strecoară sub piele.

angelică melancolie ţesută din seninătăţi
s-a cuibărit în sufletul meu permanent
jocul de culori transpare-n purităţi
conceptul graţios al dragostei este prezent.

dinamismul primăverii topeşte fiorduri
dominaţia divină stabileşte recorduri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rasai asupra mea...

Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină!

Speranţa mea tu n-o lăsa să moară
Deşi al meu e un noian de vină;
Privirea ta, de milă caldă plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară.

Străin de toţi, pierdut în suferinţa
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie.

Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa
Şi reapari din cerul tău de stele
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!

1879

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii sublimate

mai trece o seară cu frecţii şi masaj
pe cer luceafărul străluceşte stingher
cuget profund la chimia luminii ca miraj
e sensul izbăvirii mărturisit de cer.

caut extazul primăverii renascente
să traseze biruinţa asupra bătrâneţii
Cristos se revelează printre sentimente
triumf sublim, suprem asupra vieţii.

iubirea demiurgică îmi este aproape
cerul luminos îmi brăzdează câmpul
pământul e scăldat de minunate ape
geografia surâsului înseninează chipul.

miracolul învierii se transferă-n horoscoape
rapsodia vieţii mele iar o fredonează timpul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elliot Hawkins

Semănam la chip cu Abraham Lincoln.
Am fost unul dintre oamenii tăi Spoon River, partenerul tău în toate,
Dar întotdeuna inflexibil de partea dreptului la proprietate şi pentru ordine.
Un constant şi fervent membru al bisericii,
Câteodată participam la mitinguri pentru a te avertiza
Asupra răului născut de nefericire şi de invidie,
Şi pentru a demasca pe acei care încercau să submineze Uniunea,
Şi pentru a arăta pericolele reprezentate de sindicatul Cavalerilor Muncii.
În pofida atacurilor din ziare, cum ar fi "Clarion",
Succesul şi pilda meu au inevitabile influenţe
Asupra tinerilor voştri şi asupra generaţiilor care vor veni;
Am mers cu regularitate la Springfield,
Participând la sesiunile Legislativului
Pentru a preveni raidurile distrugătoare asupra căilor ferate
Sau asupra oamenilor care construiau statul.
Am beneficiat de încrederea legislatorilor şi de încrederea ta, Spoon River,
În ciuda zvonurilor că aş fi fost un lobist, un manipulator.
M-am mişcat prin lume în linişte, bogat şi anturat,
Murind până la urmă, adevărat, dar odihnindu-mă aici,
Sub aceasta lespede de marmură în care este gravată o carte deschisă

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Narcise galbene

E important să nu vezi lumea dintr-un singur sens

ea se împarte în multe fibre, dimensiuni
direcţii
mă reped asupra ta ca asupra unei prăzi
pe care nu o voi avea niciodată
iubesc acele minute pe care nu le voi avea
acele membre încolăcite, acele vorbe în dimineaţa prea rece
în care vrei să mă ţii de mână, incoerent
în timp ce narcisele galbene
taie aerul cu prea multa lor culoare
sunt bolnavă,
mă îndrept spre o stare nedefinită,

spre un lucru
pe care nu-l pot anticipa
sunt ca o apă neliniştită.

poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!