disponibil

Scrisori de acreditare

Soldat disponibil

Robinson
scrie
acasă

Cu
propriile
răni
deschise

poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins noaptea (21 octombrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

dau cu chirie simbolică ventricul
disponibil imediat, proprietarul
a fugit
bateţi sfios la aortă

catren de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisorile de acreditare ale singurătăţii

Soldat disponibil

Robinson Crusoe
scrie
acasă

Cu
propriile
răni
deschise

Şi
netimbrate

poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins noaptea (25 octombrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimatumul melancoliei

Către
toţi
copacii

Apţi
de
toamnă

Debranşaţi
toate
frunzele

Până
n-apucă
vreuna
să
se
sinucidă

Confirmaţi

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (18 octombrie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima nopţii

Cum
simt
tăcerea

Târându-se

De-a lungul
pereţilor

Camerei mele
somnoroase

Mă arunc

În
primul
poem somnambul
disponibil

Şi

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (26 iulie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autocunoaşterea se numeşte Anna Frank

Nu mai aveţi nicio rană pentru mine Vă rog

o rană mică-mică Nu se poate să treacă şi

ziua asta fără nicio durere jignire sau lovitu

ră oricât de neînsemnate Se poate soartă să

te faci de râs în halul ăsta S-au vindecat toa

te amintirile Nu mai este disponibil niciun re

gret Doamne ce insuportabilă-i sănătatea

poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (10 iulie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am devenit foarte păros

Am devenit foarte păros, am păr pe tot corpul.
Mi-i teamă că vor începe să mă vâneze pentru blana mea.

Cămaşa colorată pe care-o port n-are la dragoste lipici,
arată ca fotografia aeriană a unui nod feroviar.

Noaptea, sub pled, trupul meu e treaz şi disponibil,
ca ochii unui om acoperiţi înainte de a fi împuşcat.

Rătăcesc pretutindeni, fără odihnă; prea
înfometat de viaţă voi muri.

Încerc, totuşi, să fiu calm, ca o movilă cu toate oraşele distruse,
neturburat ca un cimitir.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biciclistul... sau..." Livreur de pizza"

E singurul, puştanul bălai dintre tineri,
Ce aleargă-n biciclu pe străzi pedalând
În slalom între benzi tot fugind, înaintând...
Căci timp e presant, e târziu, este vineri.

E tânăr, frumos, ochi de-azur, în albastru,
E totul o coardă de muşchi, piele fină.
La şcoală-i elevul timid, fără vină,
Nu vrea anturaj să-l conducă în dezastru.

Nici bogat, nici sărac, nu pot spune că este,
Dar visele-s multe şi vrea tot odată
Şi e fin gentilom când invită o fată...
Părinţii-s plecaţi mai demult... n-are veste.

E nou, cel mai bun, are cască, cotiere,
E mândru de job;- căci el pizza livrează.
Ban ţine, că-i place să-l aibă, nu cere...
Nu stă zi, de la şcoală-i la munci, nu şomează.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest conţinut nu e disponibil momentan

întind un cearşaf lângă un alt cearşaf / lângă un alt cearşaf / până acopăr tot nisipul
aici e locul unde nu vine niciodată primăvara
aici e locul unde nu poţi scrie un poem

aici e locul unde nu ai nimic de spus

ca o casă fără oameni / 24 de ore de singurătate lângă o sobă veche

tu eşti un coyote care vine să mă adulmece seara
dar carnea mea e prea uscată / vii şi pleci / vii şi pleci

//sunt ca o papuşă care suferă de ms/ doctorii în halatele lor albastre
mă veghează neputincioşi //

toate formele de distrofie sunt periculoase / asta ţi-am spus în ultima scrisoare

suntem ca un grup de control care nu ştie ce trebuie să simtă
când se fac experimentele pe noi

dar aici / în lumina dimineţii ne vedem cel mai bine petele de pe piele

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Video chat

Eram adolescent precoce, cu urme grave de acnee,
Cu tulburări frecvente-n voce şi gândul numai la femeie,
Pe Feisbuc afişam ca poză, un Arnold c-un topor pe umăr,
Şi agăţam pe înserate femei frumoase fără număr.
Nu le interesa, se pare, că nu scriam deloc corect,
Cât timp aveam exces de fibră şi-un tatuaj imens pe piept,
Le ridicam pe Himalaya, le scufundam în Nil apoi,
Aveam trei yachturi în Maldive iar în Monaco Euroi.
După un timp de tatonare, perseverând din fentă-n fentă,
Mi s-a lipit fatal de suflet, o doamnă foarte insistentă,
Ce mă dorea cu disperare şi îmi spunea că-s cel mai cel,
Frumoasă, foarte agresivă, cu trup perfect de top model.
Mi-a spus că este singurică, că vrea bărbat adevărat,
Discret viril şi disponibil să vină singur pe-nserat.
Nu-i trebuie nici flori, inele, ce sunt în dragoste un lest,
Dar are-o singură dorinţă, să mă supună la un test
Ce o să ţină doar o oră, să se convingă, realmente,
De o să îi rezist cu brio, în nopţile incandescente.
Exact la ziua convenită, m-am prezentat la casa ei,
Cât o Bastilie de mare, având în faţă nişte tei.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!