Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Valentin David

Video chat

Eram adolescent precoce, cu urme grave de acnee,
Cu tulburări frecvente-n voce și gândul numai la femeie,
Pe Feisbuc afișam ca poză, un Arnold c-un topor pe umăr,
Și agățam pe înserate femei frumoase fără număr.
Nu le interesa, se pare, că nu scriam deloc corect,
Cât timp aveam exces de fibră și-un tatuaj imens pe piept,
Le ridicam pe Himalaya, le scufundam în Nil apoi,
Aveam trei yachturi în Maldive iar în Monaco Euroi.
După un timp de tatonare, perseverând din fentă-n fentă,
Mi s-a lipit fatal de suflet, o doamnă foarte insistentă,
Ce mă dorea cu disperare și îmi spunea că-s cel mai cel,
Frumoasă, foarte agresivă, cu trup perfect de top model.
Mi-a spus că este singurică, că vrea bărbat adevărat,
Discret viril și disponibil să vină singur pe-nserat.
Nu-i trebuie nici flori, inele, ce sunt în dragoste un lest,
Dar are-o singură dorință, să mă supună la un test
Ce o să țină doar o oră, să se convingă, realmente,
De o să îi rezist cu brio, în nopțile incandescente.
Exact la ziua convenită, m-am prezentat la casa ei,
Cât o Bastilie de mare, având în față niște tei.
Am apăsat pe sonerie și ușa s-a deschis încet,
(Avea un interfon de fițe dotat c-un electromagnet).
Doi Dobermani cu limba scoasă stăteau într-o sufragerie,
Era și un birou acolo, pe el, o coală de hârtie.
O voce cam impersonală a ordonat să iau un loc,
Și să bifez pe testul grilă răspunsurile cu un toc,
Să nu încerc s-o iau la fugă căci dogii s-enervează tare,
Și sunt capabili chiar să muște, când simt în jurul lor mișcare.
Mi s-a cam pleoștit avântul, plângeam amar ca un copil,
Privind la testul de pe masă cam lung, extrem de dificil,
Mai repede trecea cămila, matură, prin gaura cheii,
Stăteam ca rufele pe sârmă să nu provoc cumva cățeii,
Iar după ce-a trecut o oră, s-a răsucit o cheie-n broască
Și-a apărut o doamnă grasă ce pe obraz purta o mască.
Luă provocatoare foaia, se așeză, o puse-n poală,
Și-a observat, fără surpriză, că e pe de-a întregul goală.
S-a ridicat fără o vorbă și m-a legat de candelabru,
Mă țintuia cu o privire ce anunța ceva macabru.
Și-a desfăcut încet capotul și a luat un bici în mână...
Apoi și-a lepădat și masca... Era chiar profa de română!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

În toamna aceea

Era toamnă
Erau și niște castani
Și o bancă.

Eu ședeam
Eram palid și poate frumos
Și mă gândeam.

Atunci s-a oprit un tramvai
S-a dat jos o femeie
Dar era îmbrăcată foarte bine
Era deci o cucoană.

Tramvaiul a plecat
Strada rămăsese goală
Atunci femeia s-a aplecat
Și-a ridicat încet rochia
Până la genunchi
Și pe urmă mai sus
Foarte sus.

Avea niște pulpe rotunde, frumoase
Și ciorapi eleganți de mătasă
A stat mult până și i-a potrivit;
Eu o priveam pierdut de pe bancă
Și ceva plângea, agoniza, murea în mine
Încât femeia s-a ridicat
Și m-a văzut.

Era o femeie albă, frumoasă
Dar obrazul i s-a făcut deodată roșu
Și eu simțeam cum înroșesc;
Femeia a plecat repede
Avea o rochie albastră care flutura în urmă
Eu am rămas mai departe pe bancă,
Sub castani.

Și a mai venit un tramvai
Din el a coborât altă lume
Femei și fete frumoase.

Și eu ședeam mai departe pe bancă
Și mă gândeam
La mine
La sinucidere,
Era toamnă
Și mai erau și niște castani.

poezie de (1933)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fata care cânta

Fata aceea cânta în somn,
Somnul era a doua natură a ei,
A fost așezată pe un scaun, legată și executată,
Dar ea cânta, nu crezi? Se-ntuneca tot mai mult.
Doar după cântec știam unde se află.
Apoi, el i-a spus o glumă, fata a tușit, a râs,
A tușit, a râs, e adevărat? Da, așa fusese.
I s-a dat un medicament, era ceva special,
cu efecte secundare grave, fata a mai murit o dată,
s-a ridicat ca după un somn lung și mi-a propus
un joc de-a baba-oarba sau de-a tata și mama.
Am ales ambele. Ce ne-am jucat.
Îmbătrâneam văzând cu ochii, ea arăta caraghioasă,
Râde a de mine, dar ea era caraghioasă. Știi, mi-a spus,
Mai am o sută de surori, dar tu? În jurul nostru erau oglinzi.
Aici sunt eu, nu, aici, nu, acolo. Cineva arunca flori peste noi,
Parfumul lor ne sufoca. Opriți, am strigat. S-au oprit.
Cine erau ei? Dar noi? Exact ca la o școală nouă,
unde nu știi pe nimeni. Cineva număra, un, doi, trei, la dreapta,
patru, cinci, șase, la stânga, apoi cel ce număra a murit.
Se spune era urmărit de nu știu ce tribunal. A murit prin evaporare.
Fata povestea, povestea, era inepuizabilă, uite o floare,
Am luat floarea, imaginea s-a tulburat, am deschis ochii,
Eram singur, într-un salon, un difuzor cânta ceva de Chopin,
Ceva trist.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Valentin David

Replica la poezia "Gheorghe-al meu, ce Moș Crăciun" de Violetta Petre

-ntorceam din deplasare cu mașina din Bacău,
Începu ningă tare, ceață deasă, drumul rău,
Mi s-a aburit parbrizul, când ajuns-am la Brașov,
Când văzui cum disperată, în nămeți, o doamnă-n mov
Cu năduf, dădea din mână implorându-mă să stau,
Spre Sibiu voind, probabil, în cabină să o iau.
Am în piept un suflet mare și am pus grăbit o frână,
Coborînd grăbit, pe dată, doamnei să-i întind o mînă,
Și privind-o în orbite, în nămeți era cad,
Când văzui că-i o blondină, având ochii ca de jad.
S-a urcat tăcută-n dreapta, și văzui peste-ochelari,
C-avea bucle platinate, însă... mîinile cam mari,
Blugi mulați și pulpe groase, bustul ferm și rotofei,
Cizmulițe roșii scurte dar mărime patru'ștrei!
O-ntrebai de unde vine, dacă merge către casă,
Si mi-a spus cu voce dulce, însă anormal de groasă,
Că vâzînd ce suflet mare am, chiar dacă ar fi șchioapăt,
E decisă, ferm, cu mine, ajungă pân' la capăt!
Începu să se dezbrace de bluzița de mătase,
Și-apărură de îndată niște brațe cam păroase,
Am oprit-o, cu oroare, am rugat-o să mai stea,
Și la o benzinărie am poftit-o la cafea.
Pretextând apoi o clipă, că mă duc la toaletă,
Am dat birul cu fugiții, m-am suit în camionetă
Și cu maximă viteză, evitând la timp năpasta,
Am pornit-o către casă, unde m-aștepta nevasta!
Conducând ca o săgeată prin zăpada naltă, groasă,
Numai înspre dimineață am ajuns cu greu, acasă.
Am deschis tiptil portița și spre marea mea mirare
Am vazut că niște urme se-ndreptau către intrare!
Am deschis încet zăvorul, am crezut că-s niște hoți,
Când văzui pe candelabru, o pereche de chiloți...
Un costum de Moș, de-a valma, aruncat pe un covor
Și-auzii ceva ce mișcă sacadat în dormitor!
Am luat din cui, cu grijă, bătătorul de covoare
Și-am deschis cu forță ușa, dar spre marea mea mirare,
Transpirat de-atâta muncă și de un surplus de kile
Am văzut uimit, Moșul e vecinul meu Vasile.
Tremurînd în pat de frică, dar la față galben-roșu,
Spuse mi-adus de-afară, profitând vine Moșul,
Drept cadou prezervative, două baxuri sigilate
Și-a venit ca să le facă un control de calitate!
Am simțit tensiunea e-n continuă urcare
Și cum tot aveam în mână bătătorul de covoare,
Începui scutur patul, așternutul și salteaua,
Pana am simțit, o clipă, mi-a mai trecut damblaua
Și i-am spus nevestei care nu știa ce să priceapă,
Că măgarul de Vasile, clar, i-a tras o dublă țeapă.
Pretextând c-o să aducă pentru mine un cadou,
Cu cinism a păcălit-o și în pat, și pe birou,
Când putea s-o viziteze, dar cu altfel de motive:
Noi, de cinșpe ani încoace, nu luăm prezervative!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Realicartea

Din carte a ieșit un ochi.
Deși era obosit s-a deschis larg
și în acel moment a văzut unele lucruri pentru prima dată.
Nu după mult timp și-a făcut apariția un nas.
Acesta a mirosit deja ce se întâmplă.
Dar când să intre în încăpere i s-a închis repede ușa.
Nu era de el, locul lui era în carte și atât.
Apoi din carte a ieșit o ureche.
Aceasta a auzit mult zgomot.
Și mai apoi bârfe, dar nu s-a aplecat la ce se vorbea.
Gura și-a făcut și ea intrarea.
Celelalte i-au povestit deja experiențele avute.
Ea ar fi avut atât de multe spună,
dar cartea a învățat-o să tacă.

poezie de (noiembrie 2020)
Adăugat de Ana TrutaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ioana Gărgălie

Poveste fără final... - partea a doua

Și s-a stins apoi moșneagul... a trecut la cele sfinte
Iar,, mamaie'' și,, tataie''... dorm acuma în morminte
Dar povestea începuse c-o fetiță abandonată
Crescută de-acești bătrâni, fără mamă, fără tată

Mai târziu și-a găsit mama, devenise adolescentă,
A iertat-o și-a dorit-o pentru viitor prezentă
Și-a cunoscut tatăl vitreg, fratele, sora mai mică
Dar o frământa-ntrebarea:,, Unde-i tata? Am bunică?''

Trecuse prin școala vieții și acum era studentă
Întrebarea:,, Unde-i tata?'' devenise mai frecventă
Și-a pornit așa într-o doară într-o bună dimineață
Să-și caute rădăcina într-un sat pierdut în ceață

Cu emoție și teamă a bătut ușor la ușă
Fata cu ochii albaștri și cu fața de păpușă
I-a deschis atunci bunica și-a-mbrățișat-o îndată
Apoi i-a întins o poză,.... doar o poză în loc de tată

Printre lacrimi și suspine a-ntrebat-o:,, Unde-i tata?''
Iar bunica răvășită și-a îmbrățișat nepoata
N-ar fi vrut ca ea știe că s-a spânzurat de tânăr
Pentru că nu l-a lăsat să-și ia grijile pe umăr

Să se-nsoare cu iubita rămasă însărcinată
Și-o privea cu remușcare și cu drag pe biata fată
Parcă ar fi vrut -ntoarcă înapoi timpul și viața
Să-și aducă-napoi fiul la fetița lui și,, soața''

Era însă așa târziu și o năpădeau regrete
Tot privind la ochii albaștri, la figura acestei fete
Care seamănă aidoma cu bătrâna străbunică
,, Doamne, cât e de frumoasă!''... Nu putea mai mult zică....

Și-a plecat tânăra tristă iar la studii, resemnată,
Dar știa acuma unde-i cel care i-ar fi fost tată
Este clar o eroină din romanul vieții sale
C-un parcurs întortocheat și.... puțin noroc în cale....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioana Gărgălie

Poveste fără final - partea a II-a

Și s-a stins apoi moșneagul... a trecut la cele sfinte
Iar,, mamaie'' și,, tataie''... dorm acuma în morminte
Dar povestea începuse c-o fetiță abandonată
Crescută de-acești bătrâni, fără mamă, fără tată...

Mai târziu și-a găsit mama, devenise adolescentă,
A iertat-o și-a dorit-o pentru viitor prezentă.
Și-a cunoscut tatăl vitreg, fratele, sora mai mică
Dar o frământa-ntrebarea:,, Unde-i tata? Am bunică?''

Trecuse prin școala vieții și acum era studentă.
Întrebarea:,, Unde-i tata?'' devenise mai frecventă
Și-a pornit așa într-o doară într-o bună dimineață
Să-și caute rădăcina într-un sat pierdut în ceață...

Cu emoție și teamă a bătut ușor la ușă
Fata cu ochii albaștri și cu fața de păpușă...
I-a deschis atunci bunica și-a-mbrățișat-o îndată
Apoi i-a întins o poză,.... doar o poză în loc de tată.

Printre lacrimi și suspine a-ntrebat-o:,, Unde-i tata?''
Iar bunica răvășită și-a îmbrățișat nepoata
N-ar fi vrut ca ea știe că s-a spânzurat de tânăr
Pentru că nu l-a lăsat să-și ia grijile pe umăr,

Să se-nsoare cu iubita rămasă însărcinată
Și-o privea cu remușcare și cu drag pe biata față...
Parcă ar fi vrut -ntoarcă înapoi timpul și viața
Să-și aducă-napoi fiul la fetița lui, la,, soața''.

Era însă așa târziu și o năpădeau regrete
Tot privind la ochii albaștri, la figura acestei fete
Care seamănă aidoma cu bătrâna străbunică
,, Doamne, cât e de frumoasă!''... Nu putea mai mult zică....

Și-a plecat tânăra tristă iar la studii, resemnată,
Dar știa acuma unde-i cel care i-ar fi fost tată
În sfârșit știe răspunsul la dramatica-ntrebare
L-a găsit printre morminte.... și-a aprins o lumânare...

Este clar o eroină din romanul vieții sale
C-un parcurs întortocheat și.... puțin noroc în cale....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Îngerul albastru

Pe vremea când se întâmplau minuni
pe care, azi, le credem doar povești,
era un sat cu oameni harnici, buni,
pe care n-ai putea să nu-i iubești.

La margine de sat, curgea un râu
cu ape liniștite, iar pe mal,
treceau în șir căruțele cu grâu,
în râsete și cântec de caval.

În vara-ceea chiar, s-a întâmplat
tot ceea ce am să vă povestesc,
și-am să vă spun și cum de am aflat:
din textul vechi pe care îl citesc.

El pare scris de-o mână de copil,
e scris cu pana, și-i un scris frumos,
dar s-a mai șters în timp, și-i dificil
să-i înțeleg limbajul curios:

"Trecâmd pe lângă râu, pe înserat,
mi s-a părut c-aud, de pe prundiș,
un sunet ca o zbatere, ciudat,
și-am vrut văd ce e, mai pe furiș.

Am mers tiptil și-am vrut să mă ascund,
dar l-am văzut și nu m-am îndurat
-l văd luptându-se, din greu, pe prund,
în pânza de păianjen încurcat.

Era de un albastru ivoriu
și strălucea-ntr-un fel de necrezut;
m-am aplecat spre el, și-am vrut fiu
salvarea pentru îngerul căzut.

Văzându-, s-a liniștit pe loc
și-a așteptat, cuminte, -l salvez:
era întreg, căci a avut noroc
și-am reușit îl eliberez.

Abia atunci, încet, și-a îndreptat
antenele spre mine și-a vorbit,
spunându-mi, pentru l-am ajutat,
va ține seama, și mi-a mulțumit.

Și-a arătat, apoi, un dar divin
și s-a-nalțat spre ceruri într-un fel
ce m-a uimit, Am zis, într-un suspin:
"Voi fi și eu un înger, ca și el."

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Lumea-n care nu mai sunt

A dispărut întreaga lume,
Însă cumva eu încă sunt,
Același om, același nume,
Dar altfel, pe un alt pământ.

Mirat uit în jur și-mi pare
s-a schimbat parcă ceva,
Nu-i nici mai mică, nici mai mare,
Dar avem loc cu toți în ea.

Încet, încet, apar alți oameni
Un zâmbet au pe fața lor,
Nu mai sunt rase, ci doar semeni,
Ce doar iubire par vor.

A dispărut o lume-ntreagă,
Și-a luat cu ea ce-a fost mai rău
Ce n-a putut timpul dreagă
În gândul meu, în gândul tău.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Hans Christian Andersen

Gretchen și-a pus poalele în brâu, ca să poată meargă mai repede, și a luat-o la fugă până în fundul grădinii. Portița era închisă, dar ea a apăsat pe clanța ruginită și clanța s-a ridicat, portița s-a deschis și Gretchen a pornit în lumea largă, desculță cum era. S-a uitat de câteva ori înapoi, dar n-o urmărea nimeni. De la o vreme n-a mai putut merge și s-a așezat pe un bolovan și când s-a uitat împrejur a văzut că nu mai era vară, era toamnă târziu; în grădina babei, în care era mereu cald și erau flori din toate anotimpurile, nu puteai -ți dai seama cum trece vremea.

în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
cumpărăturiCartea "Classic Fairy Tales by Hans Christian Andersen" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -75.00- 30.99 lei.

Plimbându-l pe Rufus

Îmi plimbam câinele
S-a oprit să-i adulmece
Cutia poștală vecinei mele
Care părea cam stânjenită
Văzându-i nasul acolo
Așa mi-a zâmbit și-a plutit grațioasă
Spre protecția oferită de casa ei
De unde
A sunat la poliție
Reclamând abuzul la care a fost supusă
De câinele meu când și-a ridicat piciorul
Expunându-și podoapele
Fără niciun fel de considerație față de persoana dumneaei

Iar acum chiar nu știu cum închei povestea asta...

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întâia întâlnire...

... atunci, te-am luat de mână și a început -mi tremure voce,
-mi simt urechile calde și inima tare să-mi bată, atroce
și-am parcă un nod, în gât mi s-a pus, simt gura uscată,
n-am 'ndeajuns aer și fața îmi trece înspre palid, deodată,
iar în spate la stern, doar mai jos, doar un pic, simt mișcare
ca un zvâcnet și mâinile îmi cad fără vlagă, corpul parcă doare,
până și cap mi se-nfundă, cum nu mai e nici sunet, așa dintr-odată,
iar lumea dispare, e doar umbre și toată-i urâtă... nu mai are femeie, ori fată...
chiar de pare, nu-i vreo urgență, nici de-n seară târziu cu capul în poale
se mângăie vise de-un zbor nesfârșit într-o dragoste nouă, ce începe agale...
... cum pot, peste timp să țin nealterat atât rău, -mi provoc neîncetat suferință...
ca și în ziua dintâi, cum de lumea nu moare de dragoste multă... doar de iubire, dorință?

poezie de (25 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Titina Nică Țene

Ghem-pisic

Stă pe labe, jos, pisicu,
noi îi spunem Mieunicu,
cât este ziua de mare
plânge după demâncare.
Este mic și drăgălaș,
dar e și tare poznaș:
ieri, pe ghem s-a repezit,
l-a luat, l-a răsucit,
cu gura și cu lăbuța,
dându-se peste el huța!
Învârtindu-l în neștire
s-a înfășurat în fire.
Când vine bunicul acasă
ce a văzut pe covor?
-Două gheme de fuior-
Aplecându-se să vadă
unul din gheme avea... coadă.
pe loc s-a speriat
când un ghem a... mieunat
și-a dat seama bunicu,
că nu-i ghem și-i Mieunicu.

Cât era el de bunic
nu văzuse ghem-pisic.

poezie pentru copii de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Un strop de vesnicie" de Titina Nică Țene este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -11.56- 8.99 lei.

Parabola bătrânului și a tânărului

Așa Abraham s-a ridicat, și-a spart lemnele, și-a plecat,
Și-a luat cu el amnarul și iasca, și-un cuțit.
Și cum stăteau ei doi acolo, umăr lângă umăr,
Isaac – primul născut – a luat cuvântul și-a spus, Tată,
Toate sunt pregătite, fierul și focul,
Dar unde este mielul pentru această ofrandă a arderii de tot?

Atunci Abraham a legat tânărul cu curele și chingi,
Și a ridicat parapeți, și a săpat șanțuri,
Și a scos cuțitul să-și ucidă fiul.
Când, iată! Un înger a strigat din slavă
Și i-a spus, NU atinge băiatul,
Nici nu-i pricinui vreun rău. Uite,
Un berbec, prins cu coarnele în tufiș;
Oferă Berbecul Trufiei, în locul copilului.

Dar bătrânul nu a acceptat, ci și-a ucis fiul,
Și jumătate din copiii Europei, unul câte unul.


*** Locotenentul Wifrid Owen a căzut în luptă pe 4 noiembrie 1918, în timpul traversării Canalului Sambre- Oise – exact cu o săptămână înainte de semnarea armistițiului care încheia primul război mondial.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Collected Poems of Wilfred Owen Paperback" de Wilfred Owen este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.

Iubirea

Mergeam pe strada pustie luminată de luna strălucitoare
Privind cerul înnegurat și stelele încântătoare
Un gând m-a străpuns, ce pace nu-mi dădea.
"De ce trăim, oare, în viața asta grea?"

Încercam și încercam găsesc răspuns
Însă nimic nu părea fie potrivit
Și atunci un singur lucru mi-am spus:
"Fiecare are un scop ce trebuie îndeplinit."

Continuând merg prin bezna cea tăcută
Pe o bancă mai micuță, aflată-n fața mea
Stătea o fetiță ce părea ascultă
Șuierăturile vântului care lin bătea.

Fără vreo idee, lângă ea m-am așezat,
Am privit-o în ochi un timp îndelungat
Am văzut în ei doar suferință,
Nici pic de iubire sau dorință.

Vrând par politicos, am întrebat:
"Micuțo, ești bine, ce s-a întâmplat?"
Și fără vreo expresie pe chip, mi-a răspuns:
"Poți să mă faci ajung acolo sus?"

Rămas fără cuvinte de ceea ce mi-a spus,
Am continuat vorbesc, punându-i o altă întrebare:
"Ești bine? Ce sa întâmplat de ești supărată așa de tare?"
Tăcere, dar am avut răbdare.

Trecuse ceva timp, cine mai știe cât....
Dar atunci și-a ridicat capul din pământ
Mi-a șoptit încet, dar m-a marcat tare:
"Mama mea e înger, cum pot fiu și eu, oare?"

Nu i-am răspuns, am așteptat continuarea.
"Lumea mea s-a prăpădit, vreau doar să ajung în cer,
Acolo e mama mea, prea multe cer?"
Lacrimi care nu își găseau alinarea.

Ceea ce mi-a zis, pe viața m-a marcat.
"Fetițo, viața merge înainte, să nu-ți para rău.
Nu se va mai întoarce, e adevărat,
Dar ea va fi de acum îngerul tău."

S-a uitat cu ochii ei înlăcrimați către mine:
"Cum mai pot trăi când tot ce iubeam a murit?
Nu voi mai fi niciodată bine,
Iubirea de mamă era tot ce mi-am dorit."

Asta este tot ce mi-a mai putut spune.
A luat-o la fugă fără să-i mai pese,
Însă ochii, inima și mintea mi-a deschis
Și am știut ca întâlnirea cu ea a fost ceva prescris.

Acum, întrebarea mea avea răspuns:
"De ce trăim, oare, în viața asta grea?"
Ei bine, un singur cuvânt e de ajuns:
"Iubirea - de familie, de prieteni, de tot ce înseamnă ea."

poezie de
Adăugat de Alexandra MarinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Istovit, Doug a mormăit ceva de neînțeles de sub masca de oxigen, mi-a strâns fără vlagă mâna și s-a târâit mai sus. La sfârșitul cozii era Scott Fischer, pe care-l știam întâmplător din Seattle, unde locuiam amândoi. Puterea și voința lui Fischer erau legendare - în 1994 urcase pe Everest fără să folosească butelii de oxigen - așa că am fost surprins de cât de încet se mișca și cât de beat a părut când și-a dat jos masca și m-a salutat.

în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Into Thin Air: A Personal Account of the Mount Everest Disaster Paperback" de Jon Krakauer este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -65.99- 40.99 lei.
Valeriu Cercel

Halloween

Anul acesta, am gândit,
Cum rar fac asta câteodată,
Să mă maschez deosebit
Cumva sperii lumea toată,

Și cum în lume-i tărăboi,
Am hotărât, de Halloween,
S-apar în cartier la noi
Leit Osama bin Laden ;

Un akaem și dinamită
Am luat în "sale" din prăvălie,
Fără relații, fără mită,
Chiar mi le-au dat pe datorie,

Turban, mai lesne am găsit,
M-am uns pe față cu magiun,
Iar barba chiar s-a potrivit
Aia ce-o port de Moș Crăciun,

Însă ce îmi era utilă
Și n-am găsit un pui măcar,
Am luat în loc de o cămilă
Un fost amic de-al meu, măgar,

Și-am mers s-o sperii pe-o vecină
-mi dea bomboane dumneaei,
De-o văd trăsnită! cum leșină
Cu bin Laden în pragul ei,

un minut, doar, mai ‘nainte
Ce mă văzu-n micul ecran
Cu-aceiași față, ochi, veșminte,
Cu akaem și cu turban!

Acum, și io speriai
Atât de tare c-am fugit,
Dar după colț, un polițai
Când m-a văzut s-a îngrozit,

Și ca să-i trecă, devotat,
Cum dumnealor nu dau cu parul,
Mi-a dat amendă c-am fumat
În timp ce conduceam măgarul ;

duc apoi la farmacie
Să îmi revin, să iau un hap,
Da' când să ies, vezi urgie (!)
Trei polițai aveam pe cap,

Șocați, c-am fost iar amendat
Și tot din vină de măgar...
Cicătelea, n-a fost parcat
În modul regulamentar,

Apoi îmi zic, hai s-o-nspăimânt
Pe soacră-mea ce stă mai jos,
Da', chiar de intră în pământ
Să o anunț c-așa-i frumos,

Când l-o vedea pe terorist
La ușa ei, plină de groază,
Pe cât sunt io de pesimist,
Precis că se repatriază,

Dar fui pe loc înconjurat,
Vorbind la două celulare,
De un batalion speriat
De trupe paramilitare,

Dar am scăpat, la fel, subit,
Cum am noroc atât de rar,
Tot cu-o amendă, c-am vorbit
Pe urecheat la celular,

Așa eu, de Halloween,
Făcui o mare constatare:
De teroristul bin Ladin
Pe lume nici în cot n-o doare,

E îngrozită-n schimb, și tare,
De o țigare,-un celular,
Nu mai vorbesc de o parcare,
Chiar de e vorba... de-un măgar!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Masa de weekend

Era un weekend splendid: singur cuc,
Stăteam și eu de taină, pe Feisbuc,
De pe fotoliu - cum îmi place mie -
Dar mai era și Ea-n bucătărie
Și, pân' la prânz, de-acolo n-a plecat,
Prin casă, mai deloc n-a mai umblat,
De mă miram: rabde, cum de poate?
Căci Ea, prin convorbiri... le vede toate.
Cam pe la unu fix a terminat
Și mi-a strigat: "Hai, du-te la spălat!"
M-am conformat și-am mers, apoi, la masă,
Acolo unde m-aștepta, voioasă.
Eu, calm și cam înfometat, destins,
Nu-nțelegeam și prea târziu m-am prins,
Când am văzut, alături de pahare,
Deschisă, -o carte: "Sânge și splendoare",
Roman cu Borgia (Sarah Dunant)
Și, tot ce îmi păruse-apetisant,
A căpătat, pe dată, gust amar,
... Chiar și ciupercile de la grătar.

poezie de din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valentin David

Fabulă porcească

Cum se apropia rapid Crăciunul, un godac s-a întristat subit
Și-a-nceput discret, coacă planuri, să n-ajungă, tragic, la cuțit.
Chiar exagerând flagrant tot anul, săvârșind abuz alimentar
Afișând o slană foarte groasă, guița acum cam trist și rar.
A-nceput simuleze-o tuse, convulsivă, împroșcând dejecții,
Dar veni urgent veterinarul și-a-ncasat o groază de injecții.
Chiar fiind castrat din primăvară, provoace-n masă-aversiuni,
A trecut la planul B, c-o scroafă, săvârșind, frecvent, perversiuni.
Dar l-au vindecat și de aceasta, cu bătaie și cu dușuri reci,
Căci de sex și fantezii obscene, el a fost eradicat pe veci.
A-nghițit și cuie, lame, cretă, s-a vopsit cu galben, cu mărar,
S-a stropit cu zeamă de cireșe, să se creadă c-a luat pojar,
A trecut la trucuri avansate, a mimat și o trichineloză,
Însă nu i-a mers și din păcate, dezvoltă, în fine, o psihoză.
S-a decis apoi să evadeze și-a săpat tunel înspre grădină,
Dărâmând trei garduri, dar în stradă, l-a călcat în noapte o mașină.
Grav rănit, luat de ambulanță, la reanimare internat,
Pentru c-a distrus în drum mașina, el a fost, firește, arestat
Și-a primit cinci ani de pușcărie, dar s-a bucurat, în mod ciudat,
Căci avea pe gratis și mâncare, fără risc de-a fi sacrificat!

Morala 1

Când pentru porci Ignatul se arată,
Ar vrea să iasă toți basma curată.

Morala 2

Cu slană și avere adunate,
Se-agită porcii cu imunitate.

Morala 3

Când nimeni nu le umblă la avere,
Stau porcii la pârnaie, cu plăcere!

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Te-am cunoscut demult

Mi-aduc aminte când te-am văzut întâia oară
Era o vară caniculară, iar tu erai cu ai tăi la mare
O zi superbă, vântul nu bătea, era soare
Așa plăcut, mai adia ușor o boare

M-am așezat pe plajă lângă voi aproape
Vorbeai cu frații și mama ta în șoapte
Pe doamna am salutat-o și mai târziu am și vorbit
Mi-a explicat succint cum ea de soț s-a despărțit

La ce mi-a relatat atunci nu prea eram atent
Ce pot -ți spun, iubito, eram adolescent
Am înțeles din ce am discutat
Că viața ei și-a ta au fost un chin lângă acel bărbat

Te-am mai văzut câteodată în anii care s-au mai scurs
Erai de mână cu-n băiat, era îmbrăcat ciudat și cam netuns
Mi-ai spus în trecere, cumva mai mult șoptit
Că acest băiat, ce de mână îl ții, e al tău iubit

Sincer fiu chiar dacă anii ca vântul au trecut
În minte și în suflet doar pe tine te-am avut
Mi-aș fi dorit ne întâlnim, ne plimbăm mereu
Băiatul a cărui mână o strângeai, doream fiu chiar eu 
Iar mai târziu te-am revăzut întâmplător
Erai foarte grăbită, aveai o programare la coafor
Te-am întrebat cu-n glas înfrigurat, cum ești?
Tu mi-ai răspuns pe un ton trist ... te căsătorești

M-ai surprins cu ce mi-ai zis, am fost dezamăgit
Speram ca într-o zi, fi dorit, fiu al tău iubit
Când ai plecat am plâns și am simțit speranța ce dispare
În anii ce-au urmat am fost pe culmi de disperare

Și-a venit acum un an și clipa revederii
Erai așa frumoasă, iubito, erau în floare merii
Țineai de mână un băiețel, era frumos ca tine
Mi-ai zis că nu ești fericită, că nu e totul bine

Din clipa în care te-am revăzut m-am tot gândit
La anii care prea repede au trecut
Și vreau -ți spun acum, iubito, când mi-apari
Nu vreau în nici un chip să mai dispari

Te-am cunoscut de mult e adevărat
Și tocmai de aceea te rog neapărat
crezi încă te iubesc și-ți spun în șoapte
Te-am cunoscut de mult, chiar înainte de a te naște

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valentin David

Războiul sexelor

Sunt iarăși cu nevasta la cuțite,
E-n grevă și la maică-sa-a plecat,
Dau fuga-n beci, am sticle pregătite,
La masă trei amici am invitat...

Golit-am frigiderul într-o clipă,
E rece, gol, ca iarna ce-a rusească,
Amicii au plecat acasă-n pripă,
Dar mâine oare, cine-o să gătească?

Am adormit c-un zâmbet tâmp pe față,
Mi-era cam frig chinuia și astmul,
Simțeam în așternut, că fără soață,
părăsea, parșiv, entuziasmul.

M-au bântuit coșmaruri, o găină
Nu accepta deloc să stea în oală,
Sărea afară, tabla de slănină,
Părea că e vecina-n pielea goală.

Televizorul glicemia-mi urcă,
Ajuns sunt într-un hal fără de hal
Că apărea doar soacra cu o furcă
Deși schimbam canal dupa canal.

În zori de zi am coborât din pat
Nici ouă nu aveam și-ncet, cu frică,
Cu mult tupeu, o mână am furat,
Din boabele din bol de la pisică.

Si cu o voce de motan spășit,
Torcând, c-o voce dulce și mieroasă,
Cam deprimat, de soartă umilit,
Te chem iubito te-ntorci acasă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook