dig

Digul

Marea loveşte digul pe care în seara aceea
n-am avut curajul să mergem până la capăt. Piatra udă
luneca şi, la un pas de noi, era ruptă. Dacă eram neatenţi,
ne puteam prăbuşi în apa ce fierbea dedesubt.
Dar am fost atenţi. Ca totdeauna. Atât de atenţi,
încât într-o zi vom renunţa să mai pătrundem pe dig.
Ne vom mulţumi să ne-aducem aminte de el,
apoi ne vom aduce aminte mai rar
şi îl vom uita în cele din urmă,
vom uita că-ntr-o seară eram poate hotărâţi să mergem la capăt.
Acum chiar dacă aş merge pe dig,
nu mai pot s-o fac decât singur. Pot aluneca
sau pot înainta curajos. E totuna.
Şi-aş vrea să uit în ce zi mă aflu, în ce an şi unde,
să ascult marea lovindu-se întruna de dig, să mă întreb
cine sunt, ce vârstă am şi ce caut aici.
Şi de ce m-am oprit în faţa acestui dig,
ca şi cum l-aş cunoaşte?

poezie celebră de Octavian Paler din Scrisori imaginare
Adăugat de Corina Avram
Comentează! | Votează! | Copiază!

e prima poezie care am simtit-o pana in adancul sufletului, atat de reala incat doare atat de tare realitatea ei...Imi [...] | Citeşte tot comentariul

Admir de pe dig
Specatacol cu delfini
Marea surâde.

haiku de Alex Dospian (ianuarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp de nouă ani, Bătrâna Şandrama Stalinistă a huzurit în fruntea ţării, dar nu s-a priceput să ridice măcar un dig pentru stăvilirea inundaţiilor. Aici se vede cel mai bine că el nu ştie, de fapt, să facă nimic.

Corneliu Vadim Tudor în Vadim Tudor despre fostul preşedinte al României, Ion Iliescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsătoria la sfârşitul tinereţii, construirea unui dig după ce s-a scurs apa, gândul la momentul prielnic după ce ai plecat la drum; toate acestea sunt zadarnice, întrucât timpul nimerit pentru fiecare din acestea a trecut.

citat clasic din Bohtlingk
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am locuit apoi ani mulţi şi buni în oraşul Constanţa. Aproape fiecare zi, la un ceas al ei, mă purta spre port, spre dig şi far, spre mare, ca spre un minunat oficiu... cerul căpăta o ceaţă violetă de o nuanţă unică, vapoarele calme, sigure pe destinul lor, intrau şi ieşeau din radă.

Hortensia Papadat-Bengescu în ziarul România liberă (4 mai 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăiaţi din crângu-Atenei...

Tăiaţi din crângu-Atenei mirt alb, şi iasomie
Aduceţi-mi din Nimes,
În Flandra trandafirii cei plini de măreţie
Să mergem să-mpletim;

Culegeţi-mi în urmă din flora de lagună
A limpedei Martigues,
Din toate împleti-voi, spre-a mă găti, cunună
Şi-n contra vremii dig.

poezie clasică de Jean Moreas din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Iv. Martinovici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vise de aur, o ciută

Cernea o sită nevăzută
Însingurarea în troiene
Petale de roze pe gene
Din vise de aur, o ciută

Şi mugurii noştri de frig
Se închideau în câte-o stază
Când soarele defoliază
Irizările pe dig

Cantonaţi în municipii
Sau în corturi solitare,
Fluturii cu aripi rare
Adoptau alte principii

Un mezat cu false joburi
Umplea străzile de febră
Trotuarele o zebră
Strălucea în zeci de cioburi

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scoici

călcam în apa
cu scoici pisate-n pulberi fine şi tăioase
pe marginea lagunei
era cumplit de frig
abia se luminase

înfriguraţi şi uniformi
la capătul de dig
stau lamantinii trişti

în cercuri joase
risipiţi şi filiformi
erau şi ultimii licorni

un soare muribund
părea că urcă şi coboară

în ritmul brizei
câteva ciconii
la fel de triste şi de albe zboară

[...] Citeşte tot

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sbuciumare (pe digul de la farul din Constanţa)

încântat de acel farmec
Ce-l dă liniştea-nserării,
Rătăceam pe malul mării
Legănându-mă molatic.

Valurile ei, la ţărmuri,
Se izbeau cu grea furie
Iar o dungă purpurie
O-ncingea la orizonturi.

Şi din pieptul ei, un urlet
Se tot sbuciuma prin valuri
Se-nălţa în sus spre maluri
Ca-ntr-al tunetului umblet.

Ea voia să se reverse
Peste dig să se repeadă;
Ci iar trebuia să cadă
Valurile sale dese.
......................

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1926)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva rămâne

ceva rămâne
în frunzele ca nişte gâze sub soare
în liniştea care dansează în oasele orbilor
ceva ca un cristal
care nu se sparge
sub biciul de foc al neputinţei şi furiei
în calea spaimelor
un dig tăios puternic necruţător
vor veni zorii opaci
cu un toiag de ceaţă în mână
şi vor lovi
vor lovi
dar
ceva rămâne
ceva ca o respiraţie intraductibilă
ca un oftat imaculat înaintea asfinţitului
când umbra păşeşte în şoaptă
să nu atingă marginea
să nu trezească vocea care ne locuieşte

[...] Citeşte tot

poezie de Geo Galetaru din Sintagme Literare (8 septembrie 1947)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!