Poezii despre destramare
Rezultate pentru destramare în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
După o lungă tăcere
A vorbi dup-o lungă tăcere, e bine.
Cei ce dragi ieri ne-au fost, ne sunt morți sau străini
Perdelele-s trase spre noaptea vecină.
Abajurul alină-n odaie lumini.
Discutăm despre Artă și Cântec, o temă
socotită supremă-ntre oameni savanți.
Destrămare trupească e înțelepciunea.
Tineri, noi ne iubeam, și eram ignoranți.
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Lucian Blaga
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre vorbire
- poezii despre vecini
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre tinerețe
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
Voi nu știți
(mersul pe vârfuri se învață iubind)
Să nu credeți că
sunt indiferent la critică
atâta vreme cât nu îmi spuneți
că sunt bătrân
în ideea în care
îmi îndoi genunchii
și iubesc
relativ
se vorbește despre o
autodistrugere o destrămare
de trup peste care
timpul glisează
la rece
până la strigăt
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre timp
- poezii despre temperatură
- poezii despre relativitate
- poezii despre iubire
- poezii despre eficiență
- poezii despre creștere
- poezii despre corp
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ia-mă de mână
ia-mă de mână,
așa mă simt frumoasă,
cu apa din mine nesălcie și sarea mai puțin sărată.
într-o alcătuire dintr-o ploaie de frunze,
cu amurgul ce cade din mine înapoi și înainte
sub luna ce ucide și mă împarte-n așchii.
printre vocale rămâne așteptarea,
vibrează deasupra-mi nuanțe-n destrămare,
cuvintele respiră materia-n durere.
desfid hotarul care duce-n haos,
nepăstrând distanța sacră de măsură,
pe-un drum neînsemnat pe nicio hartă
să alergăm, ținându-ne de mână.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre voce, poezii despre ploaie, poezii despre hărți, poezii despre graniță, poezii despre frunze, poezii despre frumusețe, poezii despre durere sau poezii despre cuvinte
Scrisoare
Pe unde-au fost cocorii se revărsară corbii.
Eu tot mai știu poteca bătută de-amândoi;
Scântei de amintire mocnesc în spuza vorbii
Un pom își lăcrimează cele din urmă foi.
Cu noi pe nesimțite s-au prăbușit frunzare,
Și e o destrămare și un deznodământ
Că visul, o nălucă de ceață, piere-n zare
Și sufletul, cu ploaia, s-absoabe în pământ.
Sunt pânză de paianjen pe depărtări deșarte.
Surpările din lume cu zburături m-ating
Cărbuni aprinși prin neguri, ce cad în ape moarte,
Cad stelele din urmă și-n gândul greu se sting.
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre scrisori, poezii despre gânduri, poezii despre cărbune, poezii despre copaci, poezii despre apă sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Fleacuri autumnale
e toamnă, taină-argint lichid de ploaie...
străbat de prin seninuri mici și rare
lumini cu aurul în destrămare...
cuțitul trist în carnea clipei taie
din țel venind amorul tău îmi pare
să-mi locuiască-a sângelui odaie
și zboruri cresc și-n duh, sub vâlvătaie,
de Dumnezeu se naște decupare
recad în vinul fiert și nu te cuget,
femeie, vis pe-altar îndepărtat
pe mine azi acolo m-am iertat
în vremea asta cu al serii muget
te vând pe obeție-n noaptea minții
când demoni sunt și oamenii și sfinții
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Atlantida
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre tristețe, poezii despre toamnă, poezii despre sânge, poezii despre sfinți, poezii despre seară, poezii despre religie sau poezii despre prezent
Cine sunt eu?!
Cine sunt eu?!
Sunt omul ce simțindu-se necesar
Uită de sine.
Iubirea de semeni
E cumpăna ce mă leagă
De Dumnezeu.
Brațul meu întins
În rugi spiralate spre transcendent
E poruncă divină.
Sfidez iadul
Spovedindu-mă dumnezeirii,
Suportându-mi povara...
Duhovnicească lumină
Din calendarul destinului
Se coboară peste pleoapa ochiului gri
În care a încolțit lutul.
Aripi de miere
Mă unesc cu infinitul solar...
Cine sunt eu?!
Nimicul călător spre mirare,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre miere, poezii despre lut, poezii despre lumină, poezii despre infinit, poezii despre iad sau poezii despre calendar
Decalog în destrămare
Ajungă-i zilei răutatea ei
și mie fericirea de-a fi trist
nevoie n-am de votcă sau femei
sunt singur Doamne deci exist
Dă-mi fericirea de-a fi trist
e pâinea mea cotidiană
iar dacă nu e nu insist
tratează-mă cu altă rană
E pâinea mea cotidiană
nevoie n-am de votcă sau femei
dar și singurătatea trece-n goană
ajungă-i zilei răutatea ei
Și mie fericirea de-a fi trist
mă sinucid iubito deci exist
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre răutate, poezii despre pâine, poezii despre fericire, poezii despre femei sau poezii despre existență
Paradis în destrămare
Portarul înaripat mai ține întins
un cotor de spadă fără de flăcări.
Nu se luptă cu nimeni,
dar se simte învins.
Pretutindeni pe pajiști și pe ogor
serafimi cu părul nins
însetează după adevăr,
dar apele din fântâni
refuză gălețile lor.
Arând fără îndemn
cu pluguri de lemn,
arhangheli se plâng
de greutatea aripelor.
Trece printre sori vecini
porumbelul sfântului duh,
cu pliscul stinge cele din urmă lumini.
Noaptea îngerii goi
zgribulind se culcă în fân:
vai mie, vai ție,
păianjeni mulți au umplut apa vie,
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre rai, poezii despre păr alb, poezii despre păr, poezii despre păianjeni sau poezii despre porumbei
Și mă grăbesc
Sângele aleargă
într-un dus întors, fără somn.
Eliberate dintr-o ploaie
lucrurile îmi intră toate în ochi,
fiecare luptându-se pentru sine
în spațiul statornic pentru un timp.
Tu intri peste ele până-n cer
umblând printre stele
și timpul ce îmi ceri să îl nasc
e sugrumat în pieire.
O lumină albastră rămâne udă
curgând vertical peste mine și timp.
Iluzia ruptă dintr-o perdea de fluturi
începe nepriceput să te contemple,
distingându-te în destrămare.
Lumea simultană mușcă din mine
devenind o pradă a zilei de azi.
[...] Citește tot
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp, poezii despre urâțenie, poezii despre somn sau poezii despre naștere
Cimpoaiele Galiciei
O, cimpoaie-ale Galiciei, când vine primăvara,
Cântați mai dulce decât privighetoarea din zăvoi!
Cântece vesele la-început, cântece triste-apoi,
Adânci ca marea care-și bocește popoarele de morți, amara.
Cântați. Acesta-i anotimpul! Voioși, ca stropii ploii zâmbitoare,
Dansați în ritm cu versurilor mele, golind nectarul din pahar;
Cum v-a repetat de-atâtea ori Ecleziastul, iar și iar,
O, cimpoaie-ale Galiciei, există pentru toate-un timp sub soare!
Vreme pentru semănat și vreme pentru strâns recolta în hambar,
Vreme pentru-a țese pânza și vreme pentru destrămare,
Vreme pentru râs și vreme pentru-a plânge-amar,
Vreme pentru speranță și vreme pentru disperare,
Vreme pentru logodnă și vreme pentru a plodi,
O vreme pentru a te naște și-o vreme pentru a muri...
poezie de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre recoltă, poezii despre zâmbet, poezii despre versuri, poezii despre râs, poezii despre ritm sau poezii despre privighetori
<< < Pagina 1 >