desert

În deşert

În deşert am văzut
O creatură – goală, bestială,
Care, ghemuită pe pământ,
Îşi ţinea inima în mână...
Şi mânca din ea.

Am întrebat, "E bună, prietene?"
"E amară, amară," a răspuns el,
" Dar îmi place
Pentru că e amară –
Şi pentru că e inima mea."

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea e un deşert

Lumea e un deşert
În care te pierzi
Orbit de miraje.
În marea de nisip,
Printre dune şi cactuşi,
Încrâncenată înaintez,
Şi sub tălpile mele
Fuge fierbinte nisipul,
Fuge fără întoarcere...
Ce bine spus-a înţeleptul:
" Vanitas vanitatum et omnia vanitas!"
Cu alte cuvinte:
"Deşertăciune a deşărtăciunilor,
Totul este deşertăciune!"

poezie de Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul umblă

s-a născut poet
dar nu e român
decât în poeziile proaste
cele în care
eminescu o are prea scurtă (?!) şi albă
cele în care
picioarele în pantofii aflaţi
în umblare sunt trunchiuri fără soţ cu ciuperci în şosete
iar moartea
după care aleargă în viu
nu e deşert
nu e pustiu
e desert: o
puştoaică ea este
cu sâni masculini
de poveste...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoi am atins piatra

apoi
am atins piatra smulsă deşertului
şi nisipul viitoarelor deşerturi
mi s-a lipit de degete
fire de nisip
şi de memorie
în armonie minerală
memorie întoarsă
faţă în faţă
piatră deşert
în uitare-memorie
zi şi noapte
sub piatra cea roşie
se aşterne un strat de praf roşu
piatra se înconjură de viitorul deşert
zi şi noapte
sub piatra verde
se aşterne un strat de praf verde
piatra se înconjură de viitorul deşert
noapte zi

[...] Citeşte tot

poezie de Marlena Braester din Uitarea dinainte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine este în deşert

Bine este în deşert
Eu mă laud, eu mă cert
Eu întreb, eu îmi răspund
Eu de mine mă ascund.

Nu-i ţipenie de om
Nu-i o floare, nu-i un pom
Nu-i o salcă plângătoare
E doar arşiţă şi soare.

Dacă ţip, ecou nu am
Să mă-ngâne tam-nisam
Ca un papagal plouat
Ca un patefon uzat
Ca un clown de împărat
Dintr-un veac îndepărtat.

poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două şi-un sfert

În visul de-azi-noapte,
La două şi-un sfert,
Eram pus pe fapte,
Iar vinul... la fiert.

O voce dulceagă,
Cu iz de desert
Şi gura de fragă
Zicea: "Eu te iert,

Şi vin cu-ncântare,
În fugă, alert,
Cu dragoste mare
Deşi e incert

Şi încă mă roade
Un gând: eşti expert
În nimfe, naiade,
Ca vinu-ţi... nefiert?"

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre tine...

În braţele tale să mă ascund,
Când plouă cu oftaturi...
Gândurile tale să le pătrund
Celulelor mele prin straturi.

În inima ta, să rămân sigilată,
Pe vremuri când nu ne vedem...
Şi-n pieptul tău iubirea să bată
În clipe când nu ne avem.

Spre tine să zbor ca o briză senină,
Când totul în jur rugineşte...
Să mă cuprinzi în luna cea plină,
În nopţile când ea mă umbreşte.

De ai putea să mă simţi chiar acum,
Cuvintele ar fi un deşert...
Şi nici imagini din al nostru album
N-ar mai servi ca desert.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Un deşert...
Nu va fi trecut niciodată
De trup!
Doar sufletul
Are această putere

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare zi

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Rămâne un deşert de disperare.

Ne amăgeşte lenea unui vis
Pe care-l anulăm cu-o şovăire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne răsucim pe-un aşternut posac,
Însinguraţi în doi, din laşitate,
Minţindu-ne cu guri care prefac
În zgură sărutările uzate;

Ne pomenim prea goi într-un târziu,
Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă:
Prea sceptici şi prea singuri, prea-n pustiu,
Ca să mai ştim că dragostea există.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Romulus Vulpescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noroc!?

E noroc? E poate-o realitate
Când vezi corăbii scufundate
Sau flori care-s de mult uscate?

Pe o corabie plutind
Te uiţi la cerul cel senin
Şi te gândeşti... de unde oare atâta noroc?
Să poţi să treci printr-un deşert, dar fără foc?
Noroc!?
Şi unde-i natura cea strălucitoare?
Unde-s reflexiile ameţitoare?
Să treci printr-un deşert fără să ştii că-i el?
E ca şi cerul cel senin deasupra mării,
Unde-s furtunile care te dau uitării?
Unde e frica ce-o simţi şi spui că-i greu?
Unde-i povestea ce-a murit o dată cu trecutul său?
Noroc!? Nu e sfârşitul tău?

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!