deosebi

Nu ştiu altceva

lumea este egală numai cu sine
o poţi deosebi după perioade istorice
în rest se rupe în continente

lumina cade pe ochi
în oraşe se torc întâmplări ciudate
care nu încap în forme regulate

gândurile bat la uşile închise
nu există o bancă de vise
mă trezesc golurile din memorie
şi sufăr de incertitudine
ca un cal
după o cursă necâştigată

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre obiceiuri...

Sora Sfântului Ilie este furioasă...
Oare de ce?!
Poate că fratele său
A uitat să o invite la petrecere.
Sau poate că este furioasă
Pe furnicile cu înfăţişare de oameni.
Biciuieşte cu fulgere pământul...
Cu foc şi apă omenirea adapă.
O vară capricioasă
Din care nu putem înţelege
Şi nici deosebi
Vântul de şoapte,
Tăcerea de vuiet
Şi noaptea de zi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există bancă de vise

lumea este egală numai cu sine
o poţi deosebi după perioade istorice
în rest se rupe în continente

lumina cade pe ochi
în oraşe se torc întâmplări stranii
care nu încap în forme regulate

gândurile bat la uşile de metal
nu există bancă de vise
mă trezesc golurile din memorie
şi sufăr de incertitudine
ca un cal
după o cursă necâştigată

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mă vei mai iubi

Dacă tu crezi că mă vei mai iubi,
De la toamnă până la cealaltă toamnă,
Poate zilele nu se vor mai grăbi,
Spre-un sfârşit de an, ce mă condamnă.

Dacă tu crezi că mă vei mai iubi,
Până vin frunzele să mă colinde,
Poate nimeni nu va mai deosebi,
Două trupuri ce nu se pot desprinde.

Dacă tu crezi că mă vei mai iubi,
Până va fi coama munţilor ninsă,
Vino înainte să mă poată zdrobi,
Cavalerii albi din apocalipsă.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu e frumos să fii celebru
- De parcă asta-ţi dă avânt!
Să strângi hârtii, să-ţi faci arhivă,
Să te tot bâţii pe-un cuvânt.

Creaţia-i o dăruire
Şi nu scandal şi împrumuturi
E ruşinos, o nulitate
Pe buzele oricui să fluturi.

Trăieşte fără impostură
Încât, când n-o să mai ai vreme,
Să te-ndrăgostească depărtarea
Şi viitorul să te cheme.

E bine să laşi spaţii albe,
Nu în hârtii, ci în destin,
Dar adnotând pe marginalii
De zile ce se duc şi vin.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Boris Pasternak din Lirice, traducere de Marin Sorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş fi perfect

Perfect nu sunt şi nici nu mi-aş dori,
Chiar dacă Ceru-mi este-n suflet Crez;
De-aş fi perfect, nu m-aş deosebi
Dintre perfecţi când o să înviez.

Cum eu, aici, sunt doar o frunză-n vânt,
Nu îmi doresc perfecţiunea-n zbor,
S-ajung, acolo-n Cer, perfectul sfânt
Dar nici aici perfectul muritor.

Perfect mereu, în verbul meu modest,
Nu pot a fi, chiar dacă alţii-mi cer,
Dar mă crucific pe-un cuvânt celest,
Ca versul meu s-ajungă pân'la Cer.

De-aş fi perfect ca om sau ca poet,
Nimic nu ar mai fi din propriul eu,
C-aş deveni Lumină-ncet, încet
Iar eu nu pot fi însuşi Dumnezeu...

poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea seninătăţii

Dă-mi, Doamne, harul de-a accepta cu seninătate
Lucrurile pe care nu le pot schimba;
Curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba
Şi înţelepciunea de a le deosebi pe unele de celelalte;
Dă-mi harul de a trăi din plin fiecare zi în parte,
Şi de-a mă bucura de darurile-aduse de fiecare oră,
De-a accepta greutăţile ca pe o cale către pace şi împăcare,
De-a accepta, cum făcut Isus,
Această lume aşa cum este, imperfectă,
Şi nu aşa cum aş fi dorit-o eu să fie.
Cu convingerea că vei îndrepta toate lucrurile pe făgaşul bun,
Mă încredinţez Ţie,
Astfel încât să trăiesc cu rezonabilă fericire în această viaţă
Şi cu infinită fericire alături de Tine în cea care va să vină.
Amin.

rugăciune de Reinhold Niebuhr, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare absurdă

cum ai putut să-mi spui că nu mai sunt acelaşi,
când tu m-ai inventat din propria-mi cenuşă,
cum poţi spune asta când nici chiar tu
nu mai poţi deosebi trupurile noastre
de trilul păsărilor
în atmosferă?

cum poţi spune că m-am schimbat,
când de fapt s-a schimbat
ora exactă,

şi oamenii
şi norii
şi faptele
şi zidurile,

ai uitat când făceam copii din flori,
din priviri,
din flăcări,
pe câmpuri de maci,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din când în când

un membru al echipajului îi striga
ceva căpitanului în limba lor
ciudată pentru pasagerul special
iar el
căpitanul în ţinuta lui albă
lua puşca şi trăgea
într-o vietate minusculă
pe care numai ochii lui
şi ai marinarului care strigase
o putuseră deosebi printre umbrele
verzi şi albastre ale pădurii:
vreun pui de crocodil care stătea
întins nepăsător la soare
pe un buştean căzut în apă
lângă mal
sau vreun cormoran care stătea
nemişcat în urmărirea prăzii
în frunziş
pe la ora două căldura era insuportabilă
căpitanul înceta să mai citească

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Godwin James

Harry Wilmans! Tu, care ai căzut în mlaştină
Lângă Manila urmând drapelul,
Nu ai fost schilodit de măreţia unui vis
Sau distrus de o munca lipsită de roade,
Sau adus în pragul nebuniei de ispitile lui Satan;
Nu ai fost tormentat de aprinse iritări nervoase
Şi nici nu a trebuit să-ţi înduri rănile până la bătrâneţe.
Nu ai răbdat de foame, pentru că guvernul a avut grijă să te hrănească.
Tu nu ai suferit şi în acelaşi timp continuat să îndemni "înainte"
Armata pe care o conduceai
Împotriva unui adversar ale cărui zâmbete batjocoritoare
Erau mai ascuţite decât baionetele.
Tu nu ai fost sfârtecat
De bombe invizibile.
Tu nu ai fost respins
Tocmai de către cei pe care îi apărai.
Nu ai mâncat pâinea fără gust
Plămădită din proasta alchimie a idealurilor măcinate.
Tu te-ai dus la Manila, Harry Wilmans,
În timp ce eu m-am înrolat în oastea zdrenţuită

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!