demi moore

Epitaf

A furat florile de liliac.
A trăit pentru iubire.
Nu s-a lăsat prins niciodată

poezie de Jim Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape de şaizeci de ani (extras)

Nu, nu ştiu
drumul pe care să ajung acolo.
Două valize goale aşteaptă în colţ –
dacă asta poate fi luat drept indiciu.

poezie de Jim Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva, undeva

iubeşte lumea
exact aşa cum este ea.
Adorm cu acest gând. Când mă trezesc
sunt calm,
ca şi cum în somn
s-a împlinit ceva
fără nici un efort din partea mea.

poezie de Jim Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miezul pietrii

Ai văzut nişte pietroaie zilele astea,
Le spun aşa nu fiindcă n-ar avea poezie,
Dar fără mine piatra e piatră,
Nu se încarcă de nici o semnificaţie,
Rămâne lucie.
Eu ridic lucrurile la valoare de simbol.
Ca nimica.
Cum făceau faraonii piramidele?
Cu ce macarale? Cu ce mijloace?
Prin puterea de a le ridica la simbol — simplu,
Aşa că dacă mai pleci singură-n munţi,
Vei avea parte de pietre lucii
Comentariile mele fac Carpaţii,
Nu că mă laud,
E mult spus, nu-i nimic, eu nu sunt demi...
Cum îi zice?... urgul,
Nu fac lucrurile pe jumătate...

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-o amintesc pe mama

Mi-o amintesc pe mama în ultimii ei ani de viaţă,
împăturind după cină faţa de masă,
nespus de grijulie,
de parcă
era vorba despre drapelul
unei ţări care încetase să mai existe,
dar care, odată, a guvernat întreaga lume.

poezie de Jim Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulger la cină

Să nu crezi că am dorit asta.

Doar că lumina lunii mi-a distras atenţia. Chiar şi pulberea
în lumina soarelui de vară
îmi distrage atenţia. Amândouă
au fost prietenele mei, m-au cunoscut
cine am fost –
mi-au iertat aproape orice.

poezie de Jim Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutul este prezentul

Amărăciunea reînviată
Nu-i necesară, dacă
Cineva nu-i ignorant.

Mâine va fi
Ieri, dacă nu numeri
Zilele săptămânii invers.

Cuprins. Circul ultimei săptămâni
Trece peste pervaze şi peste vechile ranchiuni. De aceea:
Când tu încerci să

Forţezi uşile şi să descoperi
Cauza ţipetelor, rostogoleşti
Un ecou închis în alămuri.

poezie clasică de Marianne Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coliziune

Suntem ca două corpuri cereşti
Aflate pe orbite diferite
Care ne păstrează separaţi
Într-un minunat dans eliptic
Din vreme în vreme
Intram în coliziune
Pentru a reveni apoi pe propriile orbite
Care ne ţin departe şi mai departe despărţiţi
Doar pentru a repeta ciclul iarăşi şi iarăşi.

poezie de Jim Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

George Moore

Vorbind despre ‘aspiraţii',
Din împletiturile creionului, mai depresive decât întunericul
însuşi,
Ne prezinţi oare încă o formă imperturbabilă
De bufonerie franţuzească
Sau e vorba doar de auto-persiflare?
Stastiseala de zi cu zi
Ţi-a împrumutat o invizibilă, fierbinte mască de anemie –
Asta în vreme ce-ţi umpleai "micul pahar" de la
decantor
cu un lichid transparent-plumburiu pentru a momi "zilierul peregrin" –
Apoi, în glumă cumva,
Ai evadat cu ea? Înlocuitorul sufletului tău,
Spiritul al unor povestiri bune, te flatează, convins că
Relatând pe scurt
Un incident atent selectat ai cunoscut o altă frumuseţe decât cea
din cociabe, spre
Care să-ţi concentrezi admiraţia.

Până una alta, în ceea ce priveşte viitorul,

[...] Citeşte tot

poezie de Marianne Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Marianne Moore

Dacă ideea de imortalitate este exclusă,
acolo mai rămân praful,
iarba,
apa care formează băltoace,
tufele-n care ciripesc păsările,
un anume mister simplu al cărui temei
este o umbră trecătoare.
Acolo, la sfârşit, mai rămâne viaţă –
încăperea unde o femeie-şi trage ciorapii,
cealaltă încăpere, poate alăturată,
unde o pereche se dezbracă
şi se îmbrăţişează, pentru ca apoi
să spună:
noi nu vom muri.

poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!