defaima

Sfântul Efrem Sirul a spus: "Nu poţi suferi jignirile? Taci!". Atât se cere: taci şi te vei linişti îndată. Iar înţeleptul Isus, fiul lui Sirah, a zis: "Dacă vei sufla în scânteie, ea se va aprinde; dacă vei scuipa, se va stinge." Dacă sunteţi jigniţi, prin tăcere şi linişte îl veţi dezarma cu desăvârşire pe cel care vă defaimă şi vă jigneşte: el va amuţi aşa cum se stinge scânteia când scuipi în ea, ceea ce se poate vedea şi din vieţile multor sfinţi.

Sfântul Luca al Crimeei în La porţile Postului Mare.Predici la Triod (2004)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc flămând

Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie,
Frumoasă ca un crin din Paradis,
Potirul florii e mereu deschis
Şi-i plin cu lacrimi şi cu apă vie;
Potirul florii e o-mpărăţie.

Când răii mă defaimă şi mă-njură
Şi-n clocot de mânie ura-şi varsă,
Potirul lacrimilor se revarsă
Şi-mi primeneste sufletul de zgură,
Atunci Iisus de mine mult Se-ndură.

Sub crucea grea ce mă apasă sânger
Cu trupu-ncovoiat de neputinţă,
Din când în când din cer coboar-un înger
Şi sufletul mi-l umple cu credinţă;
M-apropii tot mai mult de biruinţă.

poezie clasică de Valeriu Gafencu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i da poetului crezare...

Nu-i da poetului crezare,
Copilă, nu-i al tău el, nu-i!
Şi mai cumplit ca de vâlvoare
Păzeşte-te de focul lui!

În darn cu inima plăpândă
Simţirea cerci să i-o pătrunzi!
Fierbinte patimă arzândă
Sub gingaş văl n-ai să ascunzi.

Poetul e stăpân pe toate
Şi nu-i stăpân pe sine doar:
Cununa lui aprinsă poate
Să-ţi ardă pletele cu jar.

În lume mulţi i se închină
Sau îl defaimă duşmănos:
El intră-n inimi ca albina,
Nu ca un şarpe veninos.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu, puritatea

Ştiu, puritatea nu rodeşte,
Fecioarele nu nasc copii,
E marea lege-a maculării
Tributul pentru a trăi.

Albaştri fluturi cresc omizi,
Cresc fructe florilor în jur,
Zăpada-i albă neatinsă
Pământul cald este impur.

Neprihănit eterul doarme,
Văzduhul viu e de microbi,
Poţi dacă vrei să nu te naşti,
Dar dacă eşti te şi îngropi.

E fericit cuvântu-n gând,
Rostit, urechea îl defaimă,
Spre care o să mă aplec
Din talgere – vis mut sau faimă?

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Blandiana din Persoana întâia plural (1964)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detractorul

Detractorul e frustratul
Lipsit complet de Dumnezeu
Nu ştie ce e păcatul
De-a vorbi pe toţi de rău

Adesea este un incult
Cu minţile întunecate
Şi de n-are un scop ocult
E doar plin de răutate.

Limitat de-a sa prostie
Nu acceptă vreun talent
Nu ştie de modestie
Împroaşcă totul, evident.

Afişând figură gravă
Atotştiutor
Împroaşcă cu otravă
Adesea fiind provocator.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Popa (12 iunie 2014)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!