Serioase/triste despre cutumă
Rezultate pentru cutumă în citate cu ton serios sau trist, în ordinea relevanței și a calității:
Paște
Ce componentă universală suntem
Să ne compunem singuri din trasee
Ce pavoazăm, ce le-am deschis cu cheie
Ș-apoi pășim spășiți, pe ce-am creat, cu ce ne mintem.
Ne-avem în luptă surdă cu hazard
Ce vrem să-l stăpânim făr-al cunoaște;
Si-așa ne-am dat la suflet, Crăciun, Paște...
Să nu fim bila dintr-un joc de biliard.
Suntem supremi în vise ce traducem
Într-un real, ce-l fabricăm cu forțe proprii;
Noi suntem singurii, se pare, interlopii
Să preschimbăm sfârșit, eternul să-l inducem.
Miraju-i maxim, ne-ntrupăm doar "fizici"
Uitând, morala, sufletul, de-a naște...
Ne căutând, două milenii-n urmă, într-un Paște
Ce-l venerăm umili, nefiind încă amnezici.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre trecut
- poezii despre visare
- poezii despre traducere
- poezii despre timp
- poezii despre smerenie
- poezii despre sfârșit
- poezii despre schimbare
- poezii despre primăvară
Creatură
Inițial, înainte de zero... Nu exist, pentru că nu mă știu, nu eram.
N-aveam parte de-a fi în vreun fel... nici obiect, prevăzut în program.
Existam, doar... probabil un simț pentru nou, de o săgetătoare dorință,
fără nicio legătură pragmatică cu vreun biologic experiment; cu pretenții de știință.
Poate am fost chiar o simplă, neprevăzută- aleatorie- întâmplare
a unei ciocniri chimiotactice, sau o gafă... o inocentă eroare.
O aventură fără pretenții de viitor, doar o săgeată de sclipire fugară...
și mai grav; o violență penală, o însușire de proprietate de trup, de o manieră vulgară.
Mai curând, aș fi vrut să fi fost parte dintr-un imens extaz de plăcere
de minți înlănțuite, în străpungeri de corpuri profund neuronale; lipicioase de miere.
Nu doar un incident "sex appeal" de cutumă, sau un accident cotidian...
Ci un produs dintr-un lanț nesfârșit, dintr-un cerc vicios, imperfect; al Universului meridian.
Tot în neștiință totală, pe-un patern de substrat, dintr-al modelului divin,
doi genomi se replică, din îngemănarea de trupuri. Se înmulțesc mașinal, în rotirea indusă de "spin"
și ca în mixer, într-o efervescență de spumă vitală, de mură; denumită prozaic- gastrulă-,
infinitezimal se divide apoi, programatic, printr-un tipar de mister; într-o incipientă făptură.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înot
- poezii despre știință
- poezii despre vorbire
- poezii despre violență
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre tată
- poezii despre sex
- Ne poți propune o poezie de dragoste?