con

Tărâmul meu

Pe vârful unui munte – un obelisc;
pe capul lui – un con de brad; în fruntea
acestuia – un ac; şi-n vârful lui
tărâmul meu, Împărăţia clipei.
Nu-i nicio graniţă pe-acest pământ
(ocean sau mare, lanţ de munţi sau fluviu)
de netrecut: sortită-i suprafaţa
să fie cucerită. Însă, eu,
cu vaste crăpături de timp îmi apăr
scânteietoarea mea singurătate.
Căci nu mă-nvecinez decât cu partea
de mine însumi care urcă-ntr-una
târâş, şi – detronat numai de mine,
uzurpator şi uzurpat deodată –
sunt nefiind. Iar voluptatea rară
de-a şti că ard, această voluptate
hrăneşte-un foc ce se consumă-n sine.
Adesea, ceea ce vi se pare fulger
- un oaspete aparent – coboară brusc
din cer, se scurge-n jos, către câmpie,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solidate

în seara asta mi-am dat
seama că prinţesa Leia,
cu toată forţa, adoră bruschetele
iar principele consort,
tot aşa,
rachetele şi pachetele şi
sticlele cu tării galactice, con
solidate

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cu fiecare pas făcut
aflam fericirea
fără nori
cerul de primăvară
mi-a ţiuit în urechi
multe lucruri se întâmplă când
din genunchi încerci să mă înalţi
tu, poezie, de aici iubită
în tăcere
într-un con de lumină

poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erupţie

Din con de lavă în fuior, fecioară
Se naşte, aluat dintre mulţimi răpuse,
Ce s-au topit de dor, de mult, odinioară,
Dintre idile rupte, sau pe-ascuns, nespuse.

Şi-ntinde mâini cerânde, spre poalele-n călduri,
Cu ochii înroşiţi de plânsete-n cenuşă,
Ce-a stins fierbinte rocă, spărgând-o în fracturi
De inima, ce tună, adânc, tot jucăuşă.

Explozia iţeşte în Roşu Cavaler,
Îmbrăţişat în sumbru de fum, rănind fecioară,
Ce scurge râuri-sânge, reînălţând la cer
Surate multe, dalbe, din mări, ce le-nconjoară...

... Şi frânge, încet, elanul viril, în con de umbră,
Răcind ardori sălbatice-n toride răbufniri
Şi mângâind pe creştet nemintea iute, sumbră...
Se-aşează iar fuior, fecioara, în răstigniri...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Donna con Donna

Nevasta lui, ca şi amanta,
după joc dublu, consumat,
de nestatornicul bărbat
îi pecetluiră, aspre, soarta

(socializaseră, jucând canasta)
trăind, în tandem, o viaţă nouă,
îşi făcură de cap amândouă...
Nu ofensa amanta, nici nevasta

parodie de Constantin Ardeleanu, după Stefan Foarta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grup

E smalţul de ulcioare degradat.
Veioza pală a trunchiului de con
Ne-aruncă umbrele dinspre păcat,
Tangente dau să sară din balcon,

Atâtea alte mângâieri atingi,
Ghicind unde e locul geometric –
La limita iubirii cum s-ajungi,
Iar rătăcirile să le ordoni simetric?

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ion Barbu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbirea sac

adată este singurul bun limbaj
po
etic de frec
ventat în ziua de... aj - a
şa cum statul ro
mân cere oase cere
ce
reale de creş
tere a puterilor statului (?!) în
picioare mecanice
cu su
dură foarte dură
sau fină:
fă
ină de găină de con
junctură

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sau nimicul

nu despre moarte v
orbim
doar despre poziţia-n care
stă şi ea ca o proastă-n orbire
de moarte: printre
picioare îi trece o a
dăpătoare vizuală şi nu
ştie să sugă
nu ştie
să vadă mai mult
sau nimic
nu
aici erau ochii
prea con
centraţi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reanimare

să-ţi speli inima zise chirurgul obosit
de trei ori în toată ziua
dimineaţa în cuvinte albastre
flori de orhidee şi lumină
la prânz cu Vivaldi cu Mozart
iar seara domnule seara
cu dragoste cu iubire fierbinte
fierbinte

atât

şi îmi puse inima într-o sacoşă de plastic
vaya con Dios amigo

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relaţii consulare

dacă mă inviţi în spania vin
păşim prin madrid prin muzee
ne abatem
şi pe la toledo el greco
cu ochii lui grecotei alungţi alungiţi
ne abatem
pe la muzeul de artă al ro
mâniei bine îi şade con
sulului
ţării nostre acolo. dacă mă
inviţi, ştii că vin...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!