Poezii despre compatimire
Rezultate pentru compatimire în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Între compătimire și iubire
Între compătimire și iubire
Nu există punte, țin minte,
Eram în golful Akaba, prindeam pești argintii,
Apoi îi dădeam unei pisici persane,
Ce poftă avea pisica, cam asta voiam să spun,
Nu poți pierde ce nu ai avut,
Despre erori numai sticlarul poate vorbi,
Pentateuchul te cioplește ca un sculptor,
Numai Gretchen mai cântă în noapte.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre pisici
- poezii despre vorbire
- poezii despre sculptură
- poezii despre poftă
- poezii despre pești
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- poezii despre iubire
- poezii despre greșeli
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Auto-compătimire
N-am constatat niciodată ca unei creaturi sălbatice
Să-i fie milă de ea însăși.
O pasăre cade moartă de pe creangă
Fără să-i fi fost vreodată milă de ea însăși.
poezie clasică de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre păsări, poezii despre moarte sau poezii despre crengi
Prostul
Eu știu de mult că n-are rost
Ca să mă pun cu omul prost,
Că nu te scapă-ntregul glob,
De îți pui mintea c-un neghiob.
Când eram mic, neștiutor,
Măicuța mă-nvăța de zor,
Și multe mama m-a-nvățat:
Să nu mă pun cu omul beat,
Să mă feresc de om vulgar
Și de copita de măgar,
Să mă feresc de omul prost,
Că îmi pierd timpul fără rost.
Deci când un prost mă ia în râs,
Îl părăsesc cu un surâs,
Nu e surâs de fericire,
Ci unul de compătimire...
poezie de George Budoi din Dicționarul prostiei (1 mai 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prostie
- poezii despre timp
- poezii despre râs
- poezii despre măgari
- poezii despre mamă
- poezii despre ignoranță
- poezii despre fericire
- poezii despre alcoolism
La momentul potrivit
Se urcă pe trepte prea înalte
de unde pot să cadă ușor
și nici nu înțeleg ce caută acolo.
E o persiflare a idealurilor mulțimii,
un imens gol care le înghite
cu o pâclă de fum să ne acopere ochii,
dar lemnul crucii prinde rădăcini
și morții își trimit blestemul
la momentul potrivit.
Își pun războaiele-n cărți
și cred că se joacă cu focul
iar schimbarea arde orice compătimire
într-un iad al pierzaniei.
Se vor șterge și urmele celor fără țară,
noaptea în care intră
este una fără lună și stele.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înălțime, poezii despre stele, poezii despre schimbare, poezii despre religie, poezii despre ochi sau poezii despre lemn
Shakespeare
Shakespeare a creat lumea în șapte zile.
În prima zi a făcut cerul, munții și prăpăstiile sufletești.
În ziua a doua a făcut râurile, mările, oceanele
Și celelalte sentimente
Și le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar, lui Antoniu, Cleopatrei și Ofeliei,
Lui Othello și altora,
Să le stăpânească, ei și urmașii lor,
În vecii vecilor.
În ziua a treia a strâns toți oamenii
Și i-a învățat gusturile:
Gustul fericirii, al iubirii, al deznădejdii,
Gustul geloziei, al gloriei și așa mai departe,
Până s-au terminat toate gusturile.
Atunci au sosit si niște indivizi care întârziaseră.
Creatorul i-a mângâiat pe cap cu compătimire,
Și le-a spus că nu trebuie decât să se facă
Critici literari
Și să-i conteste opera.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în spaniolă.
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre învățătură, poezii despre șefi, poezii despre zile, poezii despre teatru, poezii despre suflet, poezii despre sfârșit sau poezii despre râuri
Penitență
o vreme ne vom mulțumi fără glorie
ne vom înfrânge complexele
sentimentul nonsensului
vom fi eroii anonimi
incognito vom planta
hectare de bulbi până vom ajunge
la floarea virtuții
îi vom distribui razele
fără să cerem ceva în schimb
vom intra în acest voluntariat
cu acea cămașă de unică folosință
cândva urâta cămașă de forță
nu vom pretinde compătimire
despuiate trupurile noastre vor scrijeli
ingratitudinea rece a terrei
nu vom lăsa pe nimeni să ne identifice
vom da asigurări temeinice de confuzie
acoperindu-ne cu o frunză
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre înfrângere, poezii despre voluntariat, poezii despre victorie, poezii despre urâțenie, poezii despre trup și suflet sau poezii despre superlative
Care e rostul vieții mele?
Mă duc cu copiii în centru, unde sunt toți adunați
Și cu mine vine Paul și cu încă vreo doi frați.
Primarul vrea să ne dea de-ale gurii... cum zic unii...
Și se-ngrămădesc cu toții, mai ceva decât fac hunii.
Multă lume-i adunată și-ndată apare-un zvon
Ca primarul vrea s-anunțe o știre de la balcon:
,, Pachetele sunt puține!" spune primarul mulțimii.
Oamenii se-mping, se calcă, de parcă-i sfârșitul lumii.
Mă uit cu compătimire, când la unul când la altul,
Nu-mi explic, decât că-n spate, toți îl au pe necuratul.
Asta este viața noastră, ăștia sunt ai mei români,
Hoții ne furară pâinea, ne trateaza ca pe câini,
Am ajuns azi, plini de ură și suntem foarte săraci
La timona țării noastre, n-avem cel mai bun cârmaci.
Cei ce ne conduc azi, țara, sufletul ni l-au ucis,
Ne-au furat identitatea, nu mai avem nici un vis.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (7 august 1999)
Adăugat de georgeta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre țări, poezii despre pâine, poezii despre știri, poezii despre visare sau poezii despre sărăcie
Pavilionul romantic
Aice între arburi, când lumea toată tace,
Alerg subt a lor frunze odihna a-mi găsi,
Vroind de-a mele chinuri la ei a mă disface,
Vroind să jur subt umbră-li în veci a nu simți.
Zadarnic de la oameni nădăjduiam iubire,
Zadarnic fericire la dânșii mai catam,
Căci, vai, în ei lipsește orice compătimire
Ș-adesea între dânșii mai mult mă întristam.
La marea mea durere nu aflu alinare,
Ce numai o ființă mi-o poate vindeca:
Zadar cer de la ceruri asupră-mi îndurare,
Căci ah, la a me rugă nu vra a-mi ajuta.
Toate-s pornite asupră-mi, și cer și elemente,
Jurate l-a mele chipuri grozav a mă munci;
Și eu la ce-ntre oameni mai caut simtimente?
.....................................
Dar ah, pășind acuma în tânără grădină
[...] Citește tot
poezie de Mihai Cuciuran
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plăcere, poezii despre plâns, poezii despre foc, poezii despre tăcere sau poezii despre tristețe