clement

* * *

- I-am scris iubitei să ştie
Că ştiu că mi-e infidelă,
Însă ea, ce infamie,
Mi-a răspuns cu-o ritornelă.

Deci: în taină-a complotat
Cu un ipocrit anost
Şi i-a spus că am mâncat
Niscaiva slănină-n post.

Lucrătura nu dă greş -
Gealaţi şase se uniră
Şi-ntr-o zi mă încolţiră,
Mă legară fedeleş.

În chilia mea fu chinul -
Pentru monstruoasa vină,
Prindeţi-l, strigă hainul,
Clement a mâncat slănină.

poezie clasică de Clement Marot, traducere de Teodor Crişan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi în noapte

Venii întors pe dos
Ca un buzunar
Pe lumea asta.
Rămas fără ţigări
Anii se prefac consecvent în fum
Mă scotocesc
Prin buzunarul memoriei
Până la urmă scanez
Două boabe de piper:
Ochii tăi în noapte

poezie de Octavian Clement
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvâcnirile, iubito

Zvâcnirile, iubito, îmi vin, le am şi pleacă
aşa, la fel ca tine când fugi, revii, nu stai,
şi-atunci îmi pare lumea netrebnică, o cloacă.
În pieptul meu, cu totul, pătrunzi ca un vătrai.

Ferestrele-n trecutul clement se cer deschise
(din viitorul aspru s-alunec în trecut)
să las în urmă ochii-mi ce, inundaţi de vise,
orbecăie în smoala căzută-n aşternut.

În gol privesc... deodată, spre mine, o statuie,
c-o aură umbrită, se-nalţă din Infern
să mi se-arunce-n suflet, şi-apoi să se încuie
în vid, precum uitarea şi gândul cel mai tern.

Zărind pecetea-n frunte, citesc însemnul urii:
"o albă ca zăpada şi neagră-n cerul gurii."

sonet de Ionuţ Popa (2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia umblă cu aparatul de filmat versuri

În Plein Soleil Delon nu a fost
Deloc amuzant, nici prea inteligent.
Doar plin de el şi gol pe dinăuntru.
Sunt versurile unei poezii
Căreia fanii îndrăciţi ai lui Delon
Nu numai că nu i-ar da niciun like
Dar comentariile vor fi răutăcioase, ca pe grupuri...
De fapt cum totul se întâmplă într- un fel sau în altul
S-a întâmplat şi cu noi
Fenomen comun chiar şi stelelor aflate la depărtări cosmice
Pe tine să te cheme Marie Laforêt.
Fără să ştii că un băiat din România
La fel de frumos ca Alain,
Mare iubitor de câini, la fel ca Delon
Dar care nu va vâna succesul cu orice preţ.
Se va fi îndrăgostit de tine,
Când tu vei fi tras deja şi definitv cortina duşului
Şi tot aşa vor crăpa mugurii primăvara
Ori vor cădea frunzele toamna şi de acum înainte
Va fi deajuns ca cineva îndrăgostit să tragă cordonul duşului.

poezie de Octavian Clement
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sermonem meum [Cuvântul meu]

De-aş fi un mândru împărat,
La hoţ i-aş lua atunci averea
Şi-apoi ar fi executat...
Aşa-i corect, aşa mi-e vrerea.

De-aş fi un mândru împărat,
Voi aţi simţii a mea domnie,
Aş fi cinstit cu-adevărat
Şi-n ţară n-ar fi sărăcie.

Pe cei ce dorm în parlament,
I-aş duce pe un câmp c-o sapă,
Eu nu aş fi deloc clement
Şi hoţii atunci o să priceapă.

Că nu e altă cale o spun,
Ca mândra ţară să-nflorească
Şi eu nu pot să fiu mai bun
Cu cel ce vrea s-o jefuiască.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru-Cristian Ştefănescu (1 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Studiu despre Viaţă, TImp, Moarte

Vorba pe jumătate adevărată vine odată cu Somnul
Ai scris atâtea, ai şters şi mai multe
Acum aduni doar cioburi
Dar ce cioburi
Vitraliu de catedrală
Dar dincolo de sticla pictată
O, da,
Vorba pe trei sferturi adevărată vine odată cu Visul
Nu mai scrii nimic
Faci planton şi priveşti dincolo de vitralii
Orbit de propria Viaţă
Atâţa de sigură
Că e nu privită de nimeni
Încât umblă goală cu ferestrele larg deschise
Şi tot atâta de singură
Acea singurătate-n doi, ştiţi voi...
O, cât de singură mă simt iubitule
Chiar dacă eşti alături de mine
Sunt ca un blonav într-un pat de spital
Îmi faci vizite, îmi aduci de mâncare, de citit

[...] Citeşte tot

poezie de Clement Octavian din personal
Adăugat de Petronius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino civilizaţie!

Vino, civilizaţie!

Aud tropote de melci, de undeva departe,
Purtând pe-a lor umeri, sute de pancarte,
Cu înscrisuri multe, despre civilizaţie şi cultură,
Multe dintre ele, pe lângă noi, tangenţial trecură.

Pe unii dintre noi, am vrut să nu ne atingă,
Crezând ca-s lucruri rele, şi vor ca să ne înfrângă.
Sunt scrise pe pancarte, îndemnuri de folos:
,, Nu aruncaţi! hârtii, chiştoacele pe jos,,

,, Nu scuipaţi! seminţe, în tren, autobuz, pe stradă,
Dacă vreţi ca lumea, să nu vă repadă,,.
,, Daţi locul în tramvai, unui bătrân beteag,
Vezi că şi tu mâine, vei fi un bet moşneag,,.

,, Pe-o bancă într-un parc, aşeazăte normal,
Pe blat, nu pune piciorul, te rog fii cerebral,,.
,, Fii bine crescut, de vrei să te remarc,

[...] Citeşte tot

poezie de Angelin Leru din compoziţie proprie (2018)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, civilizaţie!

Aud ropote de melci, de undeva departe,
Purtând pe-a lor umeri, sute de pancarte,
Cu îcrisuri multe, despre civilizaţie şi cultură,
Multe dintre ele, pe lângă noi, tangenţial trecură.
Pe unii dintre noi, am vrut să nu ne atingă,
Crezând ca-s lucruri rele, şi vor ca să ne înfrângă.
Sunt scrise pe pancarte, îndemnuri de folos:
,, Nu aruncaţi! hârtii, chiştoacele pe jos,,
,, Nu scuipaţi! seminţe, în tren, autobuz, pe stradă,
Dacă vreţi ca lumea, să nu vă repadă,,.
,, Daţi locul în tramvai, unui bătrân beteag,
Vezi că şi tu mâine, vei fi un bet moşneag,,.
,, Pe-o bancă într-un parc, aşeazăte normal,
Pe blat, nu pune piciorul, te rog fii cerebral,,.
,, Fii bine crescut, de vrei să te remarc,
Nu fi provocator, pe stradă sau în parc,,.
Vino civilizaţie!, mi-e tare dor de tine,
Fă şi tu cumva, să ştiu şi de ruşine.
,, Învaţa-mă să spun, mulţumesc sau cu plăcere,
Cînd mi-se face un serviuciu, în semn de apreciere,,.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelin Leru (20 februarie 2019)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul III

Deşi-împrăştiaţi de fuga cea grăbită
pe câmp, întorşi spre muntele acel
la care-a noastră minte-n veci ne-nvită

eu stetei strâns de ducele fidel,
căci cine-ar fi condus a mea cărare
şi cum era să sui fără de el?

Şi-aşa-mi părea că-şi face-acum mustrare.
O, suflet demn şi nepătat, ce mică
greşeală-ţi face-arsuri aşa de-amare!

Când pripei, care-oricărui act ridică
nobleţea sa, el stavilă i-a pus,
iar spiritu-mi, strâmtat de-avuta frică,

lărgi atenţia ca din sineşi dus,
privii spre muntele, ce-şi face cale
spre cer din ape,-al lumii cel mai sus.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi cu cine trăieşti, ca să-ţi spun cine eşti

Când stai cu hoţi, înveţi să furi,
Iar cu birjari, înveţi să-njuri,
Cu cei nedrepţi ‒ să fii nedrept,
Iar cu cei drepţi ‒ să fii om drept.

Cu-nşelători, înveţi să-nşeli,
Cu scornitori, înveţi scorneli,
Cu oameni răi ‒ să fii om rău,
Iar cu lingăi ‒ să fii lingău.

Cu mincinoşi, înveţi să minţi,
Să fii cuminte ‒ cu cuminţi,
Cu cei scrântiţi ‒ să fii scrântit,
Iar cu tâmpiţi ‒ să fii tâmpit;

Cu tupeişti ‒ să ai tupeu,
Cu cei atei ‒ să fii ateu,
Cu cei curvari ‒ să fii curvar,
Iar cu măgari ‒ să fii măgar.

[...] Citeşte tot

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (10 octombrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!