chemare

Lui Mircea Trifu, cu prilejul concursului de epigrame, la clubul "Cincinat Pavelescu", cu tema "Totul e să ai chemare"

Scriu de o vreme epigramă,
Dar nu mă-mpac cu prozodia;
Că n-am chemare, nu-i o dramă,
Recuperaţi măcar hârtia!

epigramă de Virgil Petcu (septembrie 1985)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocaţia unui cercetat

Să fie scriitor, n-a vrut nicicând,
Căci pentru asta nu avea chemare;
Dar a dormit cu D. N. A. în gând
Şi s-a trezit scriind... la închisoare.

epigramă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia fără nici o vocaţie

Din juneţea lui, în floare,
Pân'ce viaţa i-a apus,
Doar o singură chemare
A avut: la Cel de Sus.

epigramă de Nicolae Gorşcovăz din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Señora Oriana către Dulcinea del Toboso

O, Dulcinea, dacă mi-ar fi scos o
Măiastră zână-n drum chiar satul care
Ţi-e patrie, din Miraflor pe mare
Veneam să schimb azi Londra pe Toboso.

Lui Don Quijote să-i fi dat chemare,
Să fi putut fi pentru-acel colos o
Icoană-n lupte, inima mi-a ros-o
Dorinţa, vie fără de-ncetare.

De-aş fi scăpat şi eu la fel de castă
Lui Amadís din braţe, cum putut-ai
Cu-al tău curtenitor hidalg Quijote,

Azi n-aş şti ce-i invidia nefastă.
M-ar bucura, nu m-ar jigni, plăcuta-i
Tovărăşie, dând plăcerii cote.

sonet de Miguel de Cervantes din Don Quijote de la Mancha (1605), traducere de Ion Frunzetti
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!