Señora Oriana către Dulcinea del Toboso

O, Dulcinea, dacă mi-ar fi scos o
Măiastră zână-n drum chiar satul care
Ţi-e patrie, din Miraflor pe mare
Veneam să schimb azi Londra pe Toboso.

Lui Don Quijote să-i fi dat chemare,
Să fi putut fi pentru-acel colos o
Icoană-n lupte, inima mi-a ros-o
Dorinţa, vie fără de-ncetare.

De-aş fi scăpat şi eu la fel de castă
Lui Amadís din braţe, cum putut-ai
Cu-al tău curtenitor hidalg Quijote,

Azi n-aş şti ce-i invidia nefastă.
M-ar bucura, nu m-ar jigni, plăcuta-i
Tovărăşie, dând plăcerii cote.

sonet de Miguel de Cervantes din Don Quijote de la Mancha (1605), traducere de Ion Frunzetti
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-adevăr, e suficient să revedem câteva pasaje din Quijote pentru a simţi că Cervantes nu era stilist (cel puţin nu în sensul modern, acustico-decorativ, al termenului) şi că îl interesau prea mult destinele lui Don Quijote şi Sancho ca să se lase distras de propria sa voce.

Jorge Luis Borges în Superstiţioasa etică a cititorului (1930), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-aş muri...

De n-aş muri, n-ar fi nimic.
Un om mai mult, neînsemnat,
Din cercul lumii decupat
Şi mic, din ce în ce mai mic.

De n-aş trăi, un singur gând
M-ar tulbura peste măsură:
Că n-aş vedea cu ce figură
M-ar pune dracii în pământ.

poezie de Mihail Mataringa (19 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă acum ar mai putea să-mi vorbească, probabil că tata m-ar dojeni, m-ar sfătui şi m-ar alinta... Poate că mi-ar spune din nou să trăiesc astfel încât să pot susţine privirea oricui şi să pot adormi noaptea cu sufletul împăcat că m-am purtat corect cu oricine. Şi poate că mi-ar cere din nou să nu uit nicio clipă cine sunt, care este drumul meu şi să nu las pe nimeni să-mi încurce planurile. vPoate că mi-ar spune să nu mă implic în războaie inutile şi să nu răspund la provocările celor care încearcă să mă facă să decad de la calitatea de om... să aleg oamenii cu grijă...

citat din Irina Binder
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a scrie o carte bună, cred că nu este absolut necesar să cunoşti Parisul şi nici să fi citit Don Quijote. Cervantes, atunci când l-a scris, nici el nu-l citise.

citat celebru din Miguel Delibes
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Miguel de Cervantes Saavedra, dacă ceea ce se spune e adevărat, că în locurile unde au existat bărbaţii de ispravă ceva din ei rătăceşte şi pluteşte în aer până la sfârşitul lumii, ceea ce a rămas din tine pe plaja Barbariei ar trebui să sară în sus de bucurie văzându-l debarcând pe Tartarin din Tarascon, acest reprezentant minunat al francezilor din Sud, în care se uniseră doi eroi ai cărţii tale: Don Quijote şi Sancho Panza...

Alphonse Daudet în Tartarin din Tarascon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Supremaţia m-ar fi făcut fruct şi m-ar fi atârnat într-un pom, nu mi-ar fi plăcut să fiu pe crengile cele mai de jos! Aş fi râvnit vârful! De acolo, sigur, decorul e diferit: lumea pare mai bună! Iar dacă cineva ţine morţiş să mă mănânce, musai să urce în vârf, după mine!

Iulia Mirancea (5 mai 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa cu noi

Dacă-ar mai fi să ne-ntâlnim pe cale,
Ce ne-am mai spune, oare, cu ce glas?
Ce-am face cu-amintirile domoale
Care ne însoţesc la orice pas?
Dacă ar fi să mă zăreşti în iarbă
Privind la cerul îmbrăcat în nopţi
Ai trece peste toate-n mare grabă
Ca să mă iei în braţe, dacă poţi?
Dacă ar fi să vin cu o răcoare
Prin verile ce se topesc de dor,
M-ar recunoaşte paşii tăi sub soare
Sau m-ar călca, mergând spre-al nost' izvor?
Dar dacă-ar fi să mă cuprinzi de mână,
Fără să-mi spui nimic, niciun cuvânt,
M-aş crede-a Universului stăpână
Şi aş pluti, n-aş merge pe pământ!
Dar nu-s decât închipuiri visând
În voia cărora mai rătăcesc,
Ce nu ştii tu, e că te port în gând
Şi-oriunde-ai fi, te-aştept şi te iubesc!
Dacă-ar mai fi să ne-ntâlnim pe cale,
Clipa cu noi ar fi nemuritoare!

poezie de Lili Şipoteanu (17 noiembrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scap din mână

lancea ascuţită ca un creion
de făcut rebus, dulcinea mea
te-aş ţine în braţele de don quijote
trena înveleşte calul de două ori
şi nu s-ar opri aici pentru nimic
dar celelalte detalii le-am lăsat
nescrise la alcala de henares
într-o pivniţă răcoroasă
la o ulcică de vin în care ţi-ai înmuiat
ochii negri ce fac chemarea

scap pana pe foaia din faţă
pupitru e prea mic pentru frazele mele
ochii meu o vad numai pe dulcinea
iubirea îmi provoacă febra fericirii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, unul, nu mai am iluzii în privinţa locului pe care îl are (îl mai are!) idealismul în lumea de azi. De altfel, nici mori de vânt nu mai există decât ca relicve exotice, arătate turiştilor. Pe vremea lui Cervantes, cavalerii interesau, măcar, ca personaje ridicole, care îi amuzau pe privitori. Azi, "timpul înseamnă bani" şi sunt alte gusturi. De ce l-ar urmări "cu răsuflarea tăiată" contemporanii noştri pe Don Quijote? Zice el ceva, picant, despre "sex"? Vorbeşte despre o Dulcinee cu care nu s-a culcat niciodată. Nici nu s-a apropiat de ea, măcar. E un "fraier", ar zice băieţii "de gaşcă". Sau spune ceva despre gloria de a avea putere şi bani? Rivalizează Don Quijote, prin aventurile lui, cu "Codul lui Da Vinci"? Vă asigur că "gloria de tip Don Quijote" n-ar satisface nici "vedetele" care se fandosesc prin televiziunile noastre.

Octavian Paler în Convorbiri cu Octavian Paler
Adăugat de anda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Il tempo se ne va

Don Quijote
se războieşte-n vânt
cu a nu ştiu câta
moară.
Din balconul ei
o bătrână
gârbovită de ani
şi de aşteptare
priveşte neputincioasă
cu porţile
castelului
larg deschise.
Este Dulcineea
del Toboso.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provocare

Eu nu sunt Don Quijote,
Tu nu eşti Dulcineea,
Eu sunt mereu bărbatul,
Tu, uneori, femeia,
Femeia-prim-ministru,
Regină peste regi,
Eu sunt mereu poetul,
încearcă să renegi
iubirea ce e-n toate,
dar tu o uiţi mereu,
eu nu sunt Don Quijote,
nici nu sunt Dumnezeu.
Femeia-Don Quijote
Există undeva,
Sunt Bergerac, probabil,
Trezind iubirea ta.

poezie de Boris Marian Mehr (11 octombrie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Quijote la est de Eden

Îmbrăcat în pielea goală
Don Q. e gata de răscoală

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (24 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Deci, frumosule, se pare că am rămas singuri.
Lucian: Aşa este, am rămas doar noi doi. În condiţii normale, acest lucru m-ar bucura mult, doctore.
Stela: Ştii că ai dreptate?! În condiţii normale, evident, chiar şi pe mine m-ar bucura. Aşa însă... Off, frumosule... De ce trebuie să-mi creezi mereu tot felul de probleme?
Lucian: Nu intenţionat.
Stela: Intenţionat sau nu, însă le creezi... Dar de ce tu?! Chiar aşa! De ce nu Nis, spre exemplu, doar el are reputaţia de a fi cel mai zvăpăiat dintre noi. Şi totuşi, el nu mi-a dat niciodată de furcă, cu nimic; se îngroapă doar în dulciurile lui şi îşi vede liniştit de treabă. Însă tu, un om ca tine... Zău că nu înţeleg nimic, Luci!
Lucian: Nici eu, doctore... Nici eu.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape că-mi doream să fim fluturi şi să trăim numai trei zile de vară - trei astfel de zile petrecute cu tine m-ar fi umplut de o bucurie mult mai mare decât cincizeci de ani fără tine mi-ar fi putut oferi.

citat din John Keats
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-aş putea...

Ce-aş putea eu oare, oare ce-aş putea
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu de partea mea
Ce-aş putea eu una pe acest pământ
Daca n-ai fi, Doamne, lângă mine, Sfânt?...
Cum aş face faţă ceasului cel rău
Dacă nu m-ar ţine un cuvânt de-al Tău?
Ce comori de vise aş putea să-adun
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu atât de bun?...

Ce-aş putea eu, oare, să zidesc aici
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu ca să ridici...
Care flori din câmpuri le-aş culege eu
Fără indurarea Ta de Dumnezeu.

Şi prin ce putere aş putea lupta
Dacă n-aş primi-o chiar din mâna Ta?
Aş putea-n lumină să mai cresc un pic?
Fără Tine, Doamne, n-aş putea nimic...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţului meu [To my husband]

Poate-aş putea, de-am fi nemuritori,
Să nu te îmbrăţişez de-atâtea ori,
Şi rămas bun cu grijă n-aş rosti
De-aş fi convinsă că vei reveni.
Cum trece timpul nu mi-ar mai păsa,
N-aş mai zâmbi atât de mult nici eu
De-aş şti că împreună noi vom sta
Şi două jumătăţi vom fi mereu.
Dar poate unul brusc va dispărea,
Că anii trec, sunt veşnic călători,
Şi să te-ating eu nu voi mai putea,
De-aceea să fim mult mai iubitori.

Ah, de-aş putea să schimb ce ne e dat,
Nemuritori ne-aş face-o imediat.

poezie de Wendy Cope, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă orice cuvânt al meu nu m-ar costa nimic, nu ar fi adevărat, dacă nu m-ar durea, nu ar fi viu, dacă nu ar arde, nu ar lumina.

citat clasic din Rainer Maria Rilke
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

invidie

O, invidia! Rădăcină a tuturor relelor şi vierme care roade virtuţile.

definiţie celebră de Miguel de Cervantes în Don Quijote de la Mancha (1605)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Statul nu m-ar fura, m-ar obliga să câştig mai puţin.

aforism de Victor Martin din Violatorii zilei de mâine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că Dumnezeu mă urăşte, fiindcă dacă m-ar fi iubit, m-ar fi făcut ateu.

citat clasic din Petre Ţuţea
Adăugat de Corsei Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!