ceremonie

ceremonie

O ceremonie este o carte în care sunt scrise mii de lucruri. Cine înţelege poate să citească. Un singur ritual are adesea mai mult conţinut decât o mie de cărţi.

definiţie clasică de George Ivanovitch Gurdjieff
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul este ceremonie în grădina sălbatică a copilăriei.

citat celebru din Pablo Neruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnuri de slavă
Ceremonie sacră
Pe aripi de duh
Răsar îngerii în extaz
Din soarele sclipitor

tanka de David Boia (22 februarie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reculegere, la mormântul meu

Spre cimitir m-aţi petrecut
Acum tăceţi! – Ceremonie.
La ce gândiţi într-un minut...
Voi medita o veşnicie.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

căsătorie (vezi şi căsnicie)

Căsătoria: o ceremonie religioasă sau legală în care două persoane de sex opus se angajează solemn să se hărţuiască şi să se spioneze reciproc timp de 99 de ani, sau până când moartea îi va despărţi.

definiţie de Elbert Hubbard
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să torn

Să torn un strop de miere sângerie
în apa îngheţată
şi stropul să rămână întreg şi încremenit
- e şi acesta un miracol,
o ceremonie a lumii, ca să ne desfete
şi să ne înveţe cu legile ei.
E atît de simplu:
orice copil poate turna un strop de miere sângerie
în apa îngheţată.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crin Antonescu, preşedintele neales al României (!?), a întârziat 40 de minute la ceremonia de depunere a jurământului de către noii miniştri ai Cabinetului Ponta (pamflet)

Umblă, umblă vorba-n târg,
Că ce face e cu sârg,
Că îi place pokeraşul,
Ba, mai mult, şi clondiraşul,
Că îi place mult paharul
Şi că-i dă la vorbă harul.
Omul "cel mai mare"-n stat,
Cel atât de contestat,
S-a făcut de băcănie,
Fi'ndcă la ceremonie,
Dumnealui a-ntârziat
Din motive de... sculat:
Dup-o noapte studenţească,
Nu puteau să-l mai trezească...

pamflet de George Budoi din Politică şi politicieni (6 august 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de Crăciun

Se făcea că efectuam incursiuni
Proporţional cu statura intuiţiei
Pe tărâmuri ideale cu tentă azurie
Persoane cu aspiraţii spre cele cereşti
Înveşmântaţi în straie de răsunet
Mânaţi de iubirea acestui Crăciun
Făpturi străvezi dispuse concentric
Căutam veşnicia în permanenţă
Printre tradiţii obiceiuri sau legende
Organizam ceremonii nostalgice
Hotărâţi să prindem un nou ajun
Aruncam persistent ocheade sferice
Departe peste orizonturi posibile
În căutare de ambiente serafice
Şi perspective inedite în colinde
Printre noi curgea un sezon oniric
În valuri cu energii ondulatorii
Să facem un ritual din prezumţii
Şi construiam o ceremonie din idei
Din intenţii inopinate şi globuri de lumini

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (23 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudatul călător

nu vin albinele niciodată
în capelele cu morţi
să sugă sucul lânced
din coroanele cu flori
nici păsările nu-şi iau zborul
din streaşină de cremator
spre norul gros eliberat
de trupuri

vin numai rudele morţilor
cu haine transformate
de ceremonie
străbat aleile sau urcă dealul
plâng si se zbat
smulgându-şi părul
logodnice neveste mame şi
surori
bărbaţi din lanţul cărora s-a
rupt
câte-o verigă trainică de neam

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, Nietzscheanul

Nu era chiar niciun secret,
ştiam că mă iubeşte doar pentru că nu sunt întreg şi ca să-mi poată adăuga a treia mână sau mai ştiu eu ce,
aşadar numai ca sa fiu aşa cum mă vedea ea,
nu o dată m-am trezit dimineaţa altfel decât mă culcasem
cu o aripă de fluture lipită stângaci pe umărul dezgolit de furtuna din zori,
cu tatuaje facute cu pixul sau doar cu ochiul ei drept,
mi-a desenat încă o inimă, un catarg cu velele rupte,
într-o seară, făcând pe filozoafa, lucru ce-i dădea un aer fermecător de caraghios,
după ce mi-a aruncat aiureala "eşti exponentul unei lumi fără păcat aflată sub dictatura iubirii"
la lumina unor lumânări de tort a pus la cale un soi de ceremonie de sanctificatare
ori, mai degrabă, de nesanctificare
alăturând numelui meu pe acela de Nietzscheanul, ca Tesviteanul bunăoară,
astfel că în toate calendarele cu nesfinţi veţi da de mine astfel,
nu era atât de fraieră încât să nu-şi dea seama că nu sunt eu însumi, ci doar căutarea, de aceea ea îmi şi zicea "alteritatea ta"
"sunt ceea ce scriu", am recunoscut, "aşa că las-o baltă cu declaraţiile tale de dragoste,
pietrele amfiteatrului, obloanele prăvăliilor, macadamul,
toate le ştiu pe de rost şi le declamă fornăitor,
iar tu mă minţi spunându-mi că e ecoul",
eu de fapt nici n-am iubită,
e doar o cascadă care curge din cer şi de aceea pare nespus de înaltă

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Augustin Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!