ce este invatatura

Învăţătura

Învăţătura e avere
Ce pururea o duci în gând
Şi, fără raza ei, puterea
E doar un colb purtat de vânt.

Învăţătura e-o comoară
Ce nimeni nu ţi-o poate lua,
Îşi va spori podoaba rară
Cu cât împarţi mai mult din ea.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte de învăţătură

Cuvinte de învăţătură
Am scris celor ce rămân,
Să facă lumea mai bună
Pe pământul meu străbun.

O lume mai înţeleaptă,
Fără oameni necăjiţi.
Cu o viziune dreaptă,
Cu ani frumoşi, fericiţi.

Tot ce-i român să grăiască
În limba neamului străbun.
În lume să răspândească
Mândria de a fi român.

poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sfat şi-o învăţătură

Ca tată eu aş vrea, că viaţa-i dură,
Să-ţi dau acum un sfat şi-o învăţătură,
Însă aşa cum te cunosc pe tine,
N-o să m-asculţi, crezând că ştii mai bine.

Dar ai pornit pe calea grea, copile,
Şi o să vină ani şi luni şi zile
Când valuri de nevoi şi griji te-ncearcă
Şi n-o să poţi din sfat să-ţi faci o barcă.

Iar uneori, când soarele dispare,
Îţi va fugi pământul sub picioare
Şi-o să te doară tare căzătura,
Căci nu ţi-ai însuşit învăţătura.

Totuşi, îţi spun deschis a mea părere,
În tine stă ascunsă o putere,
Prin care poţi scăpa de răni şi frică
Şi care din ţărână te ridică.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (6 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai tinerilor mei colegi

Las vouă îngrijire,
a şcolii menire.
Să duceţi mai departe
învăţătura de carte!

poezie de Dumitru Delcă (8 septembrie 2001)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 66

Sătul de tot, chem moartea să m-aline,
Căci văd că cel capabil azi cerşeşte
Că puşlamaua umblă-n haine fine,
Că cel onest trădat e mişeleşte,
Cinstirea este dată la întâmplare,
Virtutea pură este siluită,
Desăvârşirea-i terfelită tare
Puterea-i şchioapă şi secătuită,
Celui ce ştie, gura i se-nchide,
Prostul pretinde c-are învăţătură,
Minciuna adevărul îl desfide,
Cel bun e rob la rău în bătătură.

Sătul de tot, aş vrea să plec departe,
Dar dacă mor, de dragul meu n-am parte.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

18

Din Cartea Sfântă, oamenii mai fură
Cam la un an o dată o frântură...
Mereu citind cu gura buza cupei,
Nu mă mai satur de învăţătură.

poezie de Omar Khayyam din Ai clipa doar...
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţătură hristică: Să arunce cu piatra...

Să ridice piatra, fără ezitare,
Cel ce-i fără vină şi păcat nu are,
Cu ea să arunce, tare, îndârjit,
În acela care a păcătuit!

poezie de George Budoi din Biblia în versuri (17 martie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comentariul este în plus, pentru a vă băga în seamă. Poezia este o înşiruire în versuri puerile care nu dă [...] | Citeşte tot comentariul

* * *

Plin de speranţe am pornit şi sunt
Cu bani puţini, dar plin de-avânt
Cu greu s-a despărţit de mine muma;
aş vrea să învăţ ceva util acuma...
aş vrea să ajung la mare învăţătură;
Să cercetez pământul în lung şi-n lat;
Precum şi cerul înstelat,
ştiinţele şi tot ce e în natură.

poezie celebră de Goethe din piesa de teatru Faust
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După moartea ei

Încerc să aflu învăţătura
pentru ziua cea de mâine. Ceva din Matei.
Care liturghier?
Nu am uitat Calea, ci, un pic,
calea către Cale. Copacii continuă să murmure
pace, pace, iar păsările
la margine de ape au prins mulţi
peşti mici şi sunt
mulţumite. Ele-şi deschid atât de lejer
aripile – şi zboară. Mai este încă
posibil.
Deschid cartea pe care strania, dificila, frumoasa biserică
mi-a dăruit-o. Pe Matei. Oriunde.

poezie de Mary Oliver din Sete, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţătură

Să beai un ceainic plin cu galbeni fluturi,
înhamă casa la bătrâna salcă
şi aminteşte-ţi vechile săruturi
care, desculţe, carnea gurii-ţi calcă.
Cu litere ce curg din cărţi te spală
şi mâna-n iarba moale ţi-o răstoarnă
cât arde-n zări statuia verii, goală
şi cât respiri, nepodidit de iarnă...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!