catedrala regală

Stampă

Săgetarea unui leu în cuşcă,
iată
vânătoarea regală.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Operele imperfecte (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri în noaptea regală

înţelepţii dezleagă misterul din rune
unesc cerul cu pământul în divinaţii
reaprind focul iubirii care spune
că viaţa e superbă cu mii de motivaţii.

invoc visul albastru din noaptea regală
invoc dragostea lunii nobilă, duioasă
când slova se-nveşmântă în haine de gală
când fiecare clipă-i fecundă, preţioasă.

uneori la veghea lunii particip şi eu
spun o rugăciune, o mantră protectoare
în mijlocul lumii pacifistă-s mereu
cu Dumnezeu aproape ca de soare.

invoc iubirea, lumina Lui mântuitoare
pecetluind cu versul credinţa arzătoare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senryu

vrea împăcarea
cumpără soacrei cadou
cobra regală

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-ale tranziţiei sau Treptele integrării - III

Hamlet s-a maturizat brusc
după ce familia regală l-a internat la psihiatrie
ca să-l absolve de răspunderea penală
pentru crimele comise.
În urma scandalului,
începuse să circule zvonul
că e ceva putred în Danemarca...
După externare,
tânărul furios a devenit foarte docil
şi sociabil.
De când nu mai hamletizează,
nu mai suferă.
La început, doctorii i-au recomandat
să nu-şi mai pună întrebarea buclucaşă
a fi sau a nu fi,
apoi familia l-a convins
că este mult mai confortabil şi mai pragmatic
să opteze pentru a nu fi.
L-au lăsat să-şi păstreze titlul de prinţ
şi l-au desemnat să răspundă

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Călin Uba din Şi totuşi, rodim
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonii vesperale

În vesperala simfonie tronează liniştea regală
Şi parcul rozelor senzaţii cu-ndoliate crizanteme
Sonor deşteaptă cascadarea de note vagi în catedrală
Orizontând în ritmul mistic albumul stinselor poeme...
Şi-n aiurarea muribundă convoi de ore funerare
Pătau linţoliul de mistere cloroformate în sudrină,
Pe când banalele foburguri filtrau tăcuta orchestrare
A cimitirului spasmodic iluminat de luna plină.
O, socluri diafanisate de nostalgii şi de torente,
Cântări funebre de silabe crispate în amurgul trist!
Ce rugi bizare palpitară în la bemol, când transparente
Se desenau în atmosferă pe cerul dur de ametist?
Alcovuri magice, safire punctează pacea violetă.
Cu gesturi pale şi acute spre negre sfere siderale,
În calmul pur al simfoniei apare-o neagră siluetă.
Şi liniştea regală cade cu emanaţii vesperale...

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

In altar

Stă făra noimă catedrala
Azi, într-un secol rafinat –
Doar de mai vin să delireze
Amanţi cu suflet ruinat.

... Şi delirând, când corul curge
Se face gândul mai amar –
Ei vor o noapte de orgie
Pe canapeaua din altar

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocabule, temelii

Ca profesor de estetică
la catedrala plantelor
mă întorc mereu
când mă-mpiedic de-o piatră,
sau de-o ruptură de nor -
niciodată nu se ştie
unde te poate duce.

E cea mai curioasă disciplină,
am învăţat-o
rupându-mă în două,
să mă complic intenţionat
întru credinţa gândirii.

poezie clasică de Constantin Dracsin
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chilie cocon

Credinţă a neîncrederii
Măresti catedrala mereu
Dărâm zidul tău cu mare greu
Dar răsare-n urma disperării

Că-n cealaltă chilie a-ncrederii
Sunt tot mai putine flăcări
De chipuri ce luminează
Lumea ce numai-ti oferă

Sinceritatea şi prietenia
De a simţi sublim, oamenia

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inger vinovat

Paşii-mi răsună greu,
prin catedrala sufletului,
căutand, fără slavă
murmurul evangheliei...
Pustiu.
N-am găsit decat
icoane şterse
fără chip de Christ...
Rătăcire.
Într-un colţ,
năpădit de giulgiul negăsirii,
un înger păzitor,
îşi făcea procese de conştiinţă
căci întarziase la decernarea eternităţii
şi nu ajunsese
înainte ca Eva
să muşte din măr.

poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima păsării

Târziu,
oricât de târziu
aşteaptă în catedrala înverzită.
Pasărea, oricum te va striga
ca pe cel preţuit.

E o lumină în cântec
şi-un cântec de aşteptare
în lumină...

Ea ştie lucrul acesta!

Te-adulmecă
ca un străjer venit de departe.

Lasă-ţi tâmpla pe aripa ei
spre înalt, în litanii
cu laur şi mir
inima păsării
de tine alături vrea să zboare...

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!