Vocabule, temelii
Ca profesor de estetică
la catedrala plantelor
mă întorc mereu
când mă-mpiedic de-o piatră,
sau de-o ruptură de nor -
niciodată nu se știe
unde te poate duce.
E cea mai curioasă disciplină,
am învățat-o
rupându-mă în două,
să mă complic intenționat
întru credința gândirii.
poezie clasică de Constantin Dracsin
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre superlative
- poezii despre religie
- poezii despre profesori
- poezii despre plante
- poezii despre gânduri
- poezii despre estetică
- poezii despre educație
- poezii despre botanică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.