carlig

Te potriveşti în mine

te potriveşti în mine
ca un cârlig în ochi

un cârlig de pescuit
un ochi deschis

poezie de Margaret Atwood,1939-, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senryu

nada somnului
libelula în cârlig
sub o răchită

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cifrele

Unu este un cârlig
Cu nasu-ascuţit de frig,
Doi o lebădă frumoasă
Care a plecat spre casă.
Trei e un cocor în zbor
Spre ţări calde călător,
Patru, scaun răsturnat,
Pe el nu m-am aşezat.
Cinci, seceră cu coadă ruptă
Dintr-un lan de grâu se-nfruptă,
Şase, lacăt desfăcut,
Buzunarul l-a-ncăput,
Şapte este parcă-o coasă
Peste iarbă grasă trasă,
Opt sunt doi covrigi lipiţi
Pentru mine pregătiţi,
Nouă, lacătul întors
Ce din buzunar l-am scos,
Zece, un cârlig şi- un ou,
Mi-l face mama cadou.

[...] Citeşte tot

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescuitul

Spun italii-ntr-o zicală,
În cârlig de n-ai momeală.
În zadar te chinuieşti,
Că nimic nu pescuieşti.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (7 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ncearcă uite-aşa

Mă-ncearcă, uite-aşa, un dor de ducă
prin albele zăpezi ce mă-nconjor,
s-alerg prin ele – unică nălucă,
o spumă pe-un tangaj zămislitor.

Mă cere, uite-aşa, o alternanţă –
minuterie pusă pe-un cârlig –
o voce gravitând în rezonanţă
când fără voie mă surprind că strig.

Mă poartă, uite-aşa, o unduire
de aripi... presimţindu-le că-mi cresc
– simptom acut de gravă cumpănire –
între ce vreau şi ce am să găsesc.

Mă prinde, uite-aşa, "un nu ştiu cine",
şi-"un nu ştiu ce" m-atrage spre-nserat,
dar glasul tău zvoneşte viu în mine
şi iar mă-ntorc la poarta ta... şi bat...

poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri aprinse

când nopţile nu au culori am coşmare
şi-aş vrea să le atârn într-un cârlig
nu dorm şi mă gândesc la lumea mare
din care vreau doar splendori să câştig.

regret c-am semănat în lume suspine
şi gânduri stranii am ascuns în pădure
dar în urma mea versuri dragi vor rămâne
au rezistat stoic vremurilor dure.

vreau nopţi violet cu stele pe tâmple
cu vise măreţe care să se-mplinească
azi izvorul poetic cu doruri mă umple
rog Maica Dumnezeie să mă miluiască.

când versuri se aprind ca nişte sfeşnice
îmi luminează calea spre cele veşnice.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şapte

Cârlig de-o numeralogie
Ce leagă zile, ani de-acasă...
Timp de descarc de energie
Pentr-un efort de-un ban pe masă.

Număr de trâmbiţe, de taine
Numerotate şi-n păcate,
E-un spiritual, e semn de daine...
E ziua de odihnă-n toate.

E fastul biblic, sunt cuvinte,
E-un candelabru, e un duh,
E-o notă de copil cuminte...
Număr de ceruri, de văzduh.

El limitează şi minuni,
Numerotează continente,
E magicu-n câştig prin lumi...
E-o cifră doar, eminamente.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce simt cu-ardoare scriu şi nu îmi pasă

Ce simt cu-ardoare scriu şi nu îmi pasă
de-opinii grele sau de-opinii bune,
căci ele, laolaltă, nu pot spune
cum am făcut în cale să îţi iasă

din versuri mici, o mare-amărăciune.
Te zvârcoleşti ca peştele în plasă,
te-a prins năvodul, ştiucă graţioasă,
şi-n solzi lăsat-ai versul să răsune?

Ce simt cu-ardoare scriu şi nu îmi pasă -
cârlig de ceară-n aripi de tăune.
Ridic la cer, din iarbă, câte-o coasă

şi-o-nfig în clisă - din tăiş compune
un iamb dement, o rimă ticăloasă
şi-un gând în tot c-un gest de plecăciune.

sonet de Ionuţ Popa (21 iunie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicul şi nepoata la pescuit....

Mie şi bunicului ne place să pescuim.
Avem undiţe cu fir, cu plumb, cu plută şi cârlig.
Suntem doar noi în dimineaţa proaspătă
sub sălciile verzi, pe dig.
Bunicul mi-arată unde să-arunc firul
şi cum să pun momeala.
Toate le face liniştit şi împăcat.
Îmi vorbeşte, sub cerul ca sineala,
despre lume şi-mi înşiră poveşti vechi
despre pescari şi despre ape mari,
despre cum s-a petrecut prin viaţă,
zâmbind, cu ochii lui blânzi şi clari.
La asfinţit, când soarele-n apă se-afundă
să se culce, plecăm spre casă
cu găleţile pline de-amintiri
şi, uneori, cu câţiva peşti în plasă.

poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi oameni în acelaşi interval de timp

Cu lejeră dexteritate, în Culag Bar un lăutar
Cântă melodii vioaie, ritmate, la vioară.
De unde ştiu asta? Eu sunt în Edinburgh.

Pe debarcader, turiştilor arşi de soare
Le-atârnă burţile peste nişte şorturi improbabile.
De unde ştiu asta? Eu sunt în Edinburgh.

Un bărbat agaţă pe lacul Veyatie
Un păstrăv la undiţă. Peştele se zbate-n cârlig.
Iar eu sunt în Edinburgh.

Sau aşa pretind. E-atât de uşor să fii
Doi oameni în acelaşi interval de timp.

Unul zâmbeşte şi bea cafea
În Leamington Terrace, Edinburgh.

Celălalt taie-un pachet de-amintiri
Şi trage as după as după as.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!