Bunicul și nepoata la pescuit....
Mie și bunicului ne place să pescuim.
Avem undițe cu fir, cu plumb, cu plută și cârlig.
Suntem doar noi în dimineața proaspătă
sub sălciile verzi, pe dig.
Bunicul mi-arată unde să-arunc firul
și cum să pun momeala.
Toate le face liniștit și împăcat.
Îmi vorbește, sub cerul ca sineala,
despre lume și-mi înșiră povești vechi
despre pescari și despre ape mari,
despre cum s-a petrecut prin viață,
zâmbind, cu ochii lui blânzi și clari.
La asfințit, când soarele-n apă se-afundă
să se culce, plecăm spre casă
cu gălețile pline de-amintiri
și, uneori, cu câțiva pești în plasă.
poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre pescuit
- poezii despre apă
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre plumb
- poezii despre pești
- poezii despre ochi
- poezii despre dimineață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.