caprioara

Căprioară în crâng

te-ai întors iubire de foarte departe
genunchii ţi-s juliţi de la vânt
dumnezeu astăzi parcă iarăşi desparte
apele dintre cer şi pământ

inorogii pasc printre munţi de zăpadă
copitele le sunt prea fierbinţi
vara asta pare c-ar vrea să mai ardă
doi copaci încărcaţi de dorinţi

azi să nu mă aştepţi în crâng căprioară
nu mai am ce păduri să-ţi ofer
nişte maci înroşesc un lan de secară
nu mai sunt nici amurguri în cer

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

căprioară însângerată -
lovitura cuiului percutor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe muşchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos lângă iedul ei. Acesta şi-a întins capul cu botul mic, catifelat şi umed, pe spatele mamei lui şi, cu ochii închişi, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, şi limba ei subţire culcă uşor blana moale, mătăsoasă a iedului. Mama îl priveşte şi-n sufletul ei de fugarnică încolţeşte un simţământ stăruitor de milă pentru fiinţa fragedă căreia i-a dat viaţă, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuie să se despartă chiar azi, căci vremea înţărcatului venise demult încă. Şi cum se uita aşa, cu ochi îndureraţi, din pieptul căprioarei scăpă ca un muget înăbuşit de durere; iedul deschise ochii.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Căprioara
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare şi porneşte spre ţancurile de stâncă, din zare, printre care vrea să-l lase rătăcit. Acolo, sus, e păzit şi de duşmănia lupului, şi de iscusinţa vânătorului, căci pe muchiile prăpastiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se încumeta. Acolo, l-ar fi ştiut ca lângă dânsa. Dar până la ele erau de străbătut locuri pline de primejdii. Căprioara îşi aruncă picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăzneţe – să încerce puterile iedului. Şi iedul se ţine voiniceşte din urmă; doar la săriturile ameţitoare se opreşte, câte o clipă, ca şi cum ar mirosi genuna, apoi se avântă ca o săgeată şi, behăind vesel, zburdă de bucurie, pe picioarele subţiri ca nişte lugere.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Căprioara
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arcul se-ntinde
Săgeata slobozind-o
Spre căprioară.

haiku de Mihail Mataringa (15 ianuarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manole: A mea a fost patima, eu am fost al patimei, eu am fost... Vai nouă, Mira, biserica s-a tot prăbuşit - cu cât se prăbuşea - patima creştea... De-atâtea ori ai fost căprioară neagră când suiai drumul la noi. De-atâtea ori ai fost izvor de munte, când coborai de la noi. Acum eşti aici încă o dată: nici căprioară, nici izvor, ci altar. Altar viu între blestemul ce ne-a prigonit şi jurământul cu care l-am învins... Nu, Mira nu. Ştiam că vii speriată, ştiam că vii purtând grija altor vieţi. Şi atunci am glumit, făcând pe bărbaţii sălbatici. Povestea cu jertfa omenească -e numai aşa-un joc. Un joc de albă vrajă şi întunecată magie pe care îl vom face cu tine.

replici celebre din Meşterul Manole de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul vrea o soţie frumoasă ca o păpuşă, drăgălaşă ca o veveriţă, sfioasă ca o căprioară, inocentă ca o porumbiţă, blândă ca o mioriţă şi sârguincioasă ca o furnică.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă psihanalitică

Se plângea o căprioară
Unui vânător:
- "Am avut un coşmar
Înfricoşător".
- "Bunăoară,
Ce ţi s-a arătat în vis?"
- "C-am ajuns o cârpă de parbriz".

Înduioşat,
Ca o fecioară,
Vânătorul a ascultat-o,
Ca să confirme o

Morală pesimistă,
De extracţie freudistă:
Visează fiecare
Ce-l ameninţă mai tare!

fabulă de Aurel Baranga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar trebuie să scoboare, să străbată o pădure, ca să urce din nou spre ţancuri. Căprioara conteneşte fuga: păşeşte încet, prevăzătoare. Trece din poiană în poiană, intră apoi sub bolţi de frunze, pe urmă prin hrube adânci de verdeaţă până ce pătrunde în inima intunecată, ca un iad, a pădurii.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Căprioara
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce căprioara a ros lanţul, după ce a scăpat din cursă, după ce a rupt cu puterea ei plasa, după ce a ieşit din pădurea înconjurată de un brâu de flăcări şi după ce, în fugă, a sărit cu iuţeală dincolo de locul până unde ajungeau săgeţile vânătorilor, ea cade într-o fântână. Ce poate să facă eroismul când destinul este potrivnic?

în Panchatantra
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!