cand intuitia nu functioneaza

Zâmbet ipocrit

de astăzi
zâmbetul nu mai funcţionează...
ceva
s-a stricat;
se-ntâmplă...
artificiale,
schimonosite gesturi,
contururi ipocrite,
scenariu,
viaţă-minciună...
ce funcţionează?
zâmbesc
schimonosit,
aiurea...
nimic nu funcţionează.

poezie de Elena Dumitrescu
Adăugat de Carmen Iosipa
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

scrie o carte
ca să poţi ieşi
dintr-o fundătură
a vieţii
funcţionează
la fel ca iertarea
te ajută să închizi
o uşă
apoi scrie câte un poem
ca un fel de bilet de voie
celor pe care ai vrea
să-i mai vezi din când în când
chiar şi visele
au fost cândva poezie
dar a adormit cineva
înainte de a le scrie

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

de când îmi fac duminică din luni
ascensorul nu mai funcţionează

noaptea prind şoareci albi
într-o cursă de catifea

în copilărie mă ascundeam în şifonier
îmi era dor să fiu găsită

acum nu mă caută nimeni
prin autopsia acestui s caligrafic

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Vela luminează,
Eu ca simplu privitor
M-am cam prins: funcţionează
Ca un simplu semafor!

catren de Valentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asocieri

Sunt uneori zile de impact
Când ne asociem cu intuiţia
Sau cu pasiunea şi speranţa
Pentru beneficii supleante
Cu intenţia si cu inovaţia
Călăuze idilice de perspectivă
Cu adieri din volbura zorilor
Şi iniţiative în prelungire
Când apar condiţii coerente
Ne căutăm suflete pereche
Printre situaţii emoţionale votive
Ne asociem cu optimismul
După cum ne îndrumă presimţirea
Sau după propria previziune
Să dăm o fugă insistentă în spaţiu
Căutând la steaua dreptăţii
Lumina pe post de îndrumător
Activând tentaţii emergente tari
Inventând combinaţii originale
Căutând conotaţii autentice

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (16 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sessio finita est

în aerul prea fierbinte
amintirile îmi par nişte cuburi de gheaţă
când nu mai funcţionează dozatorul din uşa frigiderului

apa se evaporă paharul se topeşte
mâinile mi se fac ba de cretă ba diabazice

până la urmă se perindă în grabă şi mezozoicul
trece

o vară
ca nicio vară
îmi scrie cu lavă pe tricou
uitare
uitare
uitare

computer închide-te

trăiesc

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calibre

Sunt modele false
Care funcţionează
Undeva la răscruci
Răsturnând ordinea
Sistemului uzual
Culmea e că aceste aberaţii
Nu are nevoie de abrevieri
Fenomene fenomenale
Apar în anti fază
Cu realitatea matură
Cu ponoasele de rumoare
Ele au nevoie
Doar de eradicare.

poezie de David Boia (16 octombrie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e doar începutul
în care
eu te iubesc infinit
fără să mă laud
tu dispari
pentru că eu te nefericesc
şi cred că
în situaţia mea
nimic nu mai funcţionează

dar
şi este important acest dar
cred că
nefericirea
ţine de noi

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât

Stigmatizaţi de timpul pelegrin
Atât trecut avem de tras din urmă
Cât intuiţia dindărăt retorică
Şi-l târâm brutal zgândărindu-i zelul
Peste sincope cu aceeaşi nedumerire
Peste creneluri introvertite în clipe
Până când cade prezentul în trombă
Compresat în punctul de provenienţă
Atâta viitor împingem năprasnici
Până la meleagul intuiţiei cu tâlcuri
Cât ne apucă pe semne previziunile
Progresiv cu exponentul anticipaţiei
Cât suie fiorul inopinat printre goluri
Atâta trăim cu nedumerirea în sânge
Cât spectru luminilor complementare
Până la limita prezentului expectativ
Atât prezent mai ducem per pedes
Până la semnul piruetelor metafizice
Atât cât mesajul unor percepţii sacre.

poezie de David Boia (7 iulie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmplarea

Furios nevoie mare,
Se gândeşte la-ntâmplare
Şi nu poate să-nţeleagă
Cum, nevasta lui cea dragă
Poate să i-o facă-aşa
Lui, de parcă n-ar avea
Intuiţia la ea.

Cu trei zile-n urmă-a spus
- Iar el nu i s-a opus –
Că mătuşa ei bătrână
E bolnavă. "Să rămână
În tot weekendul cu ea
Dacă-i liberă şi vrea
Cât de cât a o-ajuta".

Şi-a plecat! Iar el, "cuminte",
Doar din câteva cuvinte
S-a-nţeles, a rezervat
Şi la mare a plecat

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!