campie

Ţăranul către câmpie

Câmpie, câmpie verde!
Omul în tine se-încrede.
Câmpie, câmpie-întinsă!
Zarea ta e necuprinsă.

Câmpie, câmpie plată!
Cu sudoarea mea udată,
Nu te las eu nebrăzdată.
De braţul meu eşti lucrată.

Noaptea-n tine odihnesc.
A doua zi iar trudesc.
Toată viaţa eu muncesc
Rodnicia să-ţi sporesc.

Pun sămânţa ca să crească,
Lanul să se aurească.
Pâinea-n cuptor să dospească,
Tot românul să trăiască.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş fi câmpie

De-aş fi câmpie
m-aş înveşmânta în culorile cerului
şi-aş veni la tine, fecioară...
cu toate anotimpurile
ţie, dăruindu-mă.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş fi câmpie

De-aş fi câmpie
m-aş înveşmânta în culorile cerului
şi-aş veni la tine, fecioară...
cu toate anotimpurile
ţie, dăruindu-mă.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident (decembrie 2004)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte în câmpie

O noapte de vară, trăită în câmpie,
Sub cerul plin de stele şi lună argintie,
Înseamnă odihnă, înseamnă sănătate,
Înseamnă hărnicie şi roade mai bogate.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul vetrei părinteşti

În Socolu de Câmpie, lângă Budunoi,
Era vechea vatră părintească,
Unde tatăl meu lucra cu boi
Făcând pământul să rodească.

În grădină-ncepe să-nflorească
Violaceu şi roşu covorul de trifoi,
În Socolu de Câmpie, lângă Budunoi,
Pe vechea vatră părintească.

Dar în aceste timpuri vechi şi noi,
Început-au să se prăpădească
Părinţii mei şi casa părintească,
Satu-ntreg şi păsări din zăvoi,

În Socolul de Câmpie, lângă Budunoi...

rondel de Ioan Friciu (2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte în câmpie

Când soarele scapă vederii
Şi peste câmp se lasă seară,
Vine vremea privegherii
Lângă claia de secară.

Aşternut îţi e pământul,
Plapumă, cer fără nori.
Îţi faci cruce către Sfântul
Şi dormi aşa până-n zori.

O noapte de vară, trăită în câmpie,
Sub cer plin cu stele şi lună argintie,
Înseamnă odihnă, înseamnă sănătate,
Înseamnă hărnicie şi roade mai bogate.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Garderoba poetului

Din nori mi-am croit o haină
din câmpie pantaloni
şi mi-am tras pe ochi o taină
încheiată-n doi eoni

Din câmpie pantaloni
şi din munţi ehei centură
şi cum dinţii-mi sunt afoni
câte-o simfonie-ndură

Am munţii ehei centură
peste ochi colea o taină
bănuind că moartea-i dură
mi-am croit din nori o haină

Şi din dealuri ce noroc
mi-am făcut pantofi pe loc

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (17 august 1998)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem prebalcanic

La apus de Bucureşti
frumoasă mai eşti
întinsă câmpie,
cu plopi rari
cu grâu mult
şi cu dughie,
iar la şapte seara cu marele foc al asfinţitului.

Frumoasă mai eşti
şi mult te iubesc.

Între hotarele tale mereu mă trezesc
în ovăz şi trifoi
până la Ciorogârla,
în orz şi porumb
până la Tântava.

Şi mai departe până întâlnesc Argeşul şi-l salut.

O, întinsă câmpie

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transcendenţă

S-aude-o doină pe câmpie
Şi fluieră un dor nebun,
În jarul cel de iasomie
Se zbate micul meu cătun.

I-aud pe fraţii mei cuminţi
Cum chicotesc prin iarba deasă
Şi cum se roagă unor sfinţi
Să nu plecăm de tot de-acasă.

Dar freamătul s-a-ntunecat
Pe cea câmpie înverzită
Şi timpul scoate la mezat
O prea târzie, albă clipă.

Ne spunem vorbe-ntortocheate
Şi ne privim prin lacrimi stinse,
Bunica-i tristă şi ne-mparte
Povaţa unei vieţi învinse.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gelozie

Încremeni câmpia sub ochi geloşi de soare
Că-n dor năprasnic iaca, inima i-o arsă
Căci doar zâmbind şăgalnic, ucisă orice boare
Ce-n ochii verzi de iarbă în zori de zi se varsă.

Şi-a mai secat izvorul ce-atât iubea câmpia
Că-i săruta piciorul de mal cu unda-i rece
Şi-ar fi uscat şi codrul cuprins de gelozia
Ce-l chinuia de-o vară şi nu părea a-i trece!

Aerul căzu greu, pătură ce-a cuprins
În sărutări de foc trup proaspăt de câmpie
Căci nici un vânt nu stinge parjolul ce s-a-ntins
O molimă de suflet numită gelozie...

Ce-ar mai fi plâns câmpia dar lacrima-i secase
Şi florile din plete în vânt se scuturau
Muriseră şi macii ce-o lume-o fermecase
Pe-obrajii de câmpie sfioşi când înfloreau.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!