ca�caval

Dacă drama "Mioriţei" s-ar fi petrecut într-un land german, cei doi ciobani conspiratori ar fi zăcut într-o puşcărie. Iar eroul ar fi interpretat, fericit, la caval... Für Elise.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ZIUA INSTRUMENTELOR MUZICALE

Când eram odată-n doii
Cânta badea din cimpoi;
Cântă şi-astăzi din caval
Într-un hal.. fără de hal

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise de noapte

În nopţile de iarnă lungi
apar multe ispite,
mă las a viselor ofrandă
dorind să mă alinte.

Cântă cocoşii a treia oară
trecut de miez de noapte,
aud un cântec de caval
ce vine de departe.

Apare casa de pe deal
şi nucul din grădină
unde noi ne întâlneam,
frumoasa mea regină.

poezie de Ion Răduţ din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am compus pentru cor mixt, orchestră simfonică, recitator în limba latină şi instrumente populare: caval, vioară şi ţambal. Naiul a fost în locul sopranei. Era pe format catolic. Probabil că de asta m-a primit Papa Ioan Paul al II-lea de trei ori. Poate a zis: "O fi ăsta ortodox, dar cântă în biserici catolice, trebuie să-l primesc". Mi-a şi solicitat un disc de muzică sacră.

Gheorghe Zamfir în ziarul Adevărul (2 noiembrie 2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amurg

În amurg, soarele pleacă
Să se culce după deal.
Când noaptea stă să înceapă,
Duios se-aude un caval.

La chemarea-i neîntreruptă
Codanele vin la poartă.
Glasul dragostei ascultă,
Îşi spun dorurile-n şoaptă.

Pe furiş, apar flăcăii
Să le fure un sărut.
Mama din uşa odăii
Le cheamă în aşternut.

Liniştea nopţii se-aşterne.
Luna somnul le veghează.
Fetele cu capu-n perne,
La iubitul lor visează.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O chemare tot insistă

Cerul tot... e-ntr-o privire,
Plină de mister şi dor,
Risipită prin iubire
Ca şi gândul... trecător.

O chemare... tot insistă
A zbura... să o înveţi,
Ascunzând într-o batistă,
Plânsul primei dimineti.

Se dă drumul la izvoare,
Se pun visele... pe val,
Avem prinse-n cingătoare,
Doar iubirea şi-un caval.

Pic-o lacrimă uitată
Printre sărutări fierbinţi
Pe obrazul fără pată,
Ce-a scos nopţile din minţi

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil de corcoduşe

E iarnă, Doamne şi e frig
Un vânt tăios mă biciuie pe faţă,
Nu pot să cred şi nici să înţeleg
Că acuma sunt la margine de viaţă.

Nepoata mă tot trage înapoi
Cu chipu-i blând şi fin ca de păpuşe
Şi lângă ea îmi pare foarte rău
Că nu mai sunt copil de corcoduşe.

Să prind iar fluturii pe deal
Şi mama să mă strige îmbufnată,
Să ascult acelaş cântec din caval
Redevenind copilul de altădată

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

Duios cântec din caval
Se aude-n depărtare.
Până-n satul de sub deal
Răsună a lui chemare.

Iar acolo, jos, în vale
Se-aude apa clipocind.
Printre brazi îşi taie cale,
Din munte, pietre se desprind.

Amurgul cade peste sat,
Dintre brazi apare luna,
Întreg cuprinsul a-înnoptat,
Cum face dintotdeauna.

Peste casele-adormite
Luna-şi picură argintul.
Cu puterile sleite
Se culcă acum şi vântul.

poezie de Dumitru Delcă (8 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde sunt?

Eu sunt de acolo de unde
străbunul meu e Decebal,
bunicul este Eminescu,
în codrii cântă un caval,
Balada lui Porumbescu.

Ceasul de daci e inventat
stă acolo, într-o poiană,
mulţi de atunci au venit
să vadă frumoasa ţară
şi timpul cum e împărţit.

Avem un Mureş, şi un Olt,
avem şi-un Jiu, şi-un Prut,
cu apele lor vin de-nălbesc
pământul care este sfânt
românii mult îl mai iubesc!

poezie de Ion Răduţ din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am regăsit

m-am regăsit într-un final
aceeaşi doină din caval
ce-a coborât demult din munţi
cu paşii umezi şi desculţi.
m-am regăsit în fir de iarbă
în ochii tăi ce stau să cadă
pe trupul meu incins de vară
scăldat în râul de la moară

m-am regăsit intr-un târziu
în bobul spicului de grâu
în macii înfloriţi in luncă
şi-n raza soarelui ce urcă
tot mai aprinsă spre zenit
şi-apoi coboară-n asfinţit.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!