O chemare tot insistă
Cerul tot... e-ntr-o privire,
Plină de mister și dor,
Risipită prin iubire
Ca și gândul... trecător.
O chemare... tot insistă
A zbura... să o înveți,
Ascunzând într-o batistă,
Plânsul primei dimineti.
Se dă drumul la izvoare,
Se pun visele... pe val,
Avem prinse-n cingătoare,
Doar iubirea și-un caval.
Pic-o lacrimă uitată
Printre sărutări fierbinți
Pe obrazul fără pată,
Ce-a scos nopțile din minți
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre învățătură
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre sărut
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
- poezii despre minciună
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.