Poezii despre bunica
Rezultate pentru bunica în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Mi-e dor de bunica
De bunica mea mi-e dor.
Torcea lâna din fuior.
Firul lung îl întindea
și pe fus îl răsucea.
Tot așa torcea bunica.
Torcea noaptea, ziulica...
Torcea cu gândul la noi
să ne facă haine moi.
Cu ele ne îmbrăca,
de mânuță ne lua,
la biserică plecam,
Lui Isus ne închinam.
Când ne întorceam acasă,
buna ne punea pe masă
cozonacii rumeniți,
de mâinile ei gătiți.
"Tatăl Nostru" îl spuneam,
"Hristos a înviat" rosteam.
Ciocneam ouă cu bunica
și ne trecea ziulica.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lână sau poezii despre cozonac
La bunica poem diamant
În
curtea bunicii
găsești de toate:
legume, pomi fructiferi, flori,
viță-de vie, păsări în curte, câini
și pisici... toate iubite
și îngrijite doar
de harnica
bunică.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunicii
Demult, cândva pe astă lume
Era un om ce m-apăra,
Și când venea bunica să mă mustre
Moșu-începea a o certa:
- Măi tu femeie, ești bătrână
Ce ai cu fata asta bună?
De iarăși vrei să dai în ea
Eu nu te las, tu ști asta.
Că am și eu o întrebare ;
Ai fost copil, cum ai fost oare?
Tu nu făceai o prostioară,
Și îi scoteai din minți afară
Și pe părinți și pe bunici?
C-așa-s copiii cât sunt mici.
Și-atunci bunica se calma
Și începea a mă pupa,
Și-a brațe tare mă strângea
Că doar era bunica mea.
poezie de Ramona Kovacs (2002)
Adăugat de Ramona Kovacs
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunicii
Demult, cândva pe astă lume
Era un om ce m-apăra,
Și când venea bunica să mă mustre
Moșu-începea a o certa:
- Măi tu femeie, ești bătrână
Ce ai cu fata asta bună?
De iarăși vrei să dai în ea
Eu nu te las, tu ști asta.
Că am și eu o întrebare ;
Ai fost copil, cum ai fost oare?
Tu nu făceai o prostioară,
Și îi scoteai din minți afară
Și pe părinți și pe bunici?
C-așa-s copiii cât sunt mici.
Și-atunci bunica se calma
Și începea a mă pupa,
Și-a brațe tare mă strângea
Că doar era bunica mea.
poezie de Ramona Kovacs
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascensiune
A plecat o vițelușă
De mică de la oraș,
I-a urat bunica
Un frumos făgaș.
Pleacă după o vreme
Și a ei mămică,
Că ar avea probleme
A ei mititică.
Cireada din ogradă,
Foarte curioasă,
A dorit s-o vadă,
Când s-a întors acasă.
- Ce-ți face vițica?
(A întrebat bunica)
- A ajuns o vacă rară,
E... Parlamentară!
fabulă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vaci sau poezii despre parlament
Campionatul
Peste câmpul înverzit,
o nepoată și o bunică,
zburdă-n flori de levănțică,
cum nu s-a mai pomenit...
73 de ani a mers,
bunica în astă lume,
nepoata-i spune pe nume,
stăpâne-s pe Univers...
Pe iarba verde și moale,
au făcut Campionat,
la o margine de sat
și au ieșit ca loc... egale...
ȘI fetița-i mândră tare,
că la 6 anișori,
are maci în obrăjori
și se joacă cu-n om... mare...
poezie de Titina Nică Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunica
Mi-e-atât de dor de draga mea bunică,
de lampa ei de gaz, ce întețea
mirosul florilor de levănțică,
din caierul de lână, când torcea!...
Pâinici cocea pe plită, iarna toată,
cu miere de albine le ungeam.
Ceva mai bun nu am mâncat vreodată,
cu lapte dulce! Apoi, ne culcam.
Bunica își punea arnici în ac
și începea să coas-o ie nouă
din marchizetul alb, păstrat în sac,
țesut de ea, în dimineți cu rouă.
Și gândurile-i toate se-ntreceau
cu vântul ce bătea a viscolire,
când fulgi de nea Pământul îmbrăcau
și geru-ncremenea întreaga fire.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre rouă, poezii despre miezul nopții sau poezii despre lactate
Moartea bunicii Ioana
Bunica a murit frumos
Ținându-mă în brațe
Și gândindu-se duios
Oare cui, o să mă lase?
Mama mea plecase mai demult
De unde nu se-ntoarce
Eu nu eram încă crescut
Pentru a veni încoace.
Bunica n-a spus un cuvânt
M-a mângâiat ușor pe cap
Și-a plecat cu Duhul Sfânt
Eu ce puteam să fac?
Am plâns o vreme după ea
Cu lacrimi de copil,
Nu știam ce se-ntâmpla
Și am tăcut docil.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre creștere sau poezii despre Sfântul Duh
Bunica printre noi
Aceleași ape repezi valul duce,
Rămân stingheri în urmă anii mei;
,, La naștere primim în dar o cruce -
Plocon cărat în spate - vrei, nu vrei.''
În poală m-a ținut bunica seara,
Cu nani-cântec-sfânt mă adormea:
,, Să nu cunoști oftatul, nici ocara!
Să crești frumos și demn, copila mea! ''
O văd la truda câmpului, senină,
Pe arșiță cu sârg pășea 'nainte,
Înveșmântată-n griji, ruga să vină
Asupră-ne, mărirea din cuvinte!
În prag de sfinte sărbători, voioasă,
Alese pilde propovăduia:
,, Belșug s-avem în suflete și-n casă,
Norocul nu ni-l fure nimenea! ''
[...] Citește tot
poezie de Valeria Merca (iulie 2015)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când eram duminica la bunica...
Dimineața aburindă
cu liniște în oglindă
cu vise-n zi de sărbătoare
și clipe răcoritoare.
Fericita zi e duminica
cum era altădată la bunica
plimbare în natură
dacă e vreme bună.
Pe cărările-n pădure
unde culegeam mure,
ciuperci și pânișoare
și era liniște mare.
Aș vrea și-acum liniște-aceia
când gândurile nu erau,
când viața era frumoasă
și ziua luminoasă.
poezie de Eugenia Calancea (22 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >