bestial

Între prezent şi viitor

Fantoma imperciptibilului e scufundată
În ozonul veşnicei aroganţe.

Necazul fulgerător de bestial
Îşi va pierde veninul deşertăciunii
Peste machiavelicul cuprins de libertate.

Veacuri se vor perinda, râuri se vor scălda
În lacrima îngăduinţei, iar dulcea Casiopee
Va murmura şoapta Domnului din Înaltul Cer.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buzele tale

strivesc tăcerea departe
de mine ai plecat
vrei să mă uiţi
şoptesc ceva de iubire
nici nu mai vrei să auzi
e chinul dragostei întrerupte
cu brutalitate cer să te întorci
buzele tale vreau să le strivesc
în sărutul nostru bestial
încerc să comunic telepatic
dar ţi-ai închis toate uşile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire cazonă

Iubita mea, nu ai habar,
De câtă dragoste cazonă,
Înstare este-un militar,
Prin cea mai musculoasă zonă...

Şi nici nu bănuieşti măcar,
De ce eroică candoare,
Capabil este un căprar,
Scăpat de trudnica sudoare,

Căci este axiomă sfântă,
Şi adevărul e pe val:
Cătana în mişcare cântă,
Dar când nu cântă-i... bestial!

Şi chiar de riscul este mare,
În clipa tandră de-a primi,
La oaste grabnică chemare,
Când se întoarce... vai ce-a fi...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ascultă unii

M-ascultă unii... ilegal,
Deşi eu mi-s băiat cuminte,
Romantic, vesel, bestial,
Nu am profil... de preşedinte.

E treaba lor... măcar atât
Să facă-n slujba celor care,
Charisma mea le stă în gât
Şi tremură... de supărare.

Nu mă feresc, deja-i târziu,
Tăcerile nu îşi au rostul,
Eu, altul, n-aş putea să fiu,
Deci să intercepteze! prostul.

M-ascultă unii... vai de ei,
Deşi nu tind la posturi cheie,
Fac din metafore scântei
Şi mai iubesc câte-o femeie.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ascultă unii

M-ascultă unii... ilegal,
Deşi eu mi-s băiat cuminte,
Romantic, vesel, bestial,
Profil perfect... de preşedinte.

E treaba lor... măcar atât
Să facă -n slujba celor care,
Charisma mea le stă în gât
Şi tremură... de supărare.

Nu mă feresc, deja-i târziu,
Al meu cuvânt le ţine postul
Şi altul, n-aş putea să fiu,
Dar cine decontează costul?

M-ascultă unii... mici, lachei,
Deşi nu tind la posturi cheie,
Scot din metafore... scântei
Şi mai iubesc câte -o femeie.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea de-a muri

Doamne, ce timpuri trăim!
Cât de mult ne scufundăm!
Din care lume venim?
Şi spre care ne-ndreptăm?

În loc de lapte şi miere
Revoluţia ne-a dat,
Sărăcie şi durere
Şi spre "apus" ne-a îndreptat.

Ne-aţi inoculat în venă
Venin şi ură, bestial.
Libertatea-i doar o drenă
Ca să murim natural.

Avem în noi atâta ură,
Că oamenii din oameni muşcă.
Acum "plecăm" din natură
Fără boală, fără puşcă.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (6 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără scrupule

Jaful ţării eminamente
Se face la modul bestial
De către formaţii flagrante
Şi vine de cei malefici
Şi se amplifică exponenţial
Aveau dreptate strămoşii
Lupul îşi schimbă părul
Dar niciodată năravul
Iată la noi lupi hapsâni
Care acţionează demonic
În structuri de haite feroce
Şi formează cercuri vicioase
Fără nici un fel regret
Regrete apar în altă parte
În rândul celor jecmăniţi
Iar ăştia sunt mult prea mulţi
Aşa la noi apar nevoile
Şi nemulţumiri şi supărări
Şi alte indignări şi oprobrii
Şi cresc teribil şi se îngroaşă

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (21 ianuarie 2016)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

aveam încredere oarbă în oameni şi
iubeam florile pisicile şi câinii
iubeam zborul şi ferestrele
deschise larg
o iubeam pe mama
îl iubeam şi pe Dumnezeu
dimineaţa la amiază şi seara

îmi iubeam singurătatea

ştiu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
şi-mi descompuneam ura în jurăminţi
ba uneori mă răsteam la Dumnezeu
chiar şi atunci când mama
îşi alunga frica iubindu-mă...

oricum m-aş gândi oamenii au dreptate

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

O singură dorinţă de Crăciun

aveam încredere oarbă în oameni şi
iubeam florile pisicile şi câinii
iubeam zborul şi ferestrele
deschise larg
o iubeam pe mama
îl iubeam şi pe Dumnezeu
dimineaţa la amiază şi seara

îmi iubeam singurătatea

ştiu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
şi-mi descompuneam ura în jurăminţi
ba uneori mă răsteam la Dumnezeu
chiar şi atunci când mama
îşi alunga frica iubindu-mă...

oricum m-aş gândi oamenii au dreptate

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tren primordial

Venea un tren aşa cu zel,
Noi îl priveam din caldarâm
Un univers ducea în el
Pe ritm acut de tâgâdâm

Dintr-un timp primordial
Trecea cu vuiet ca furtuna
În ritm alert şi bestial
Trecea şi huruia întruna

A apărut ca din neant
Şi a crescut accelerat
Devine tot mai relevant
Şi mai ales aglomerat

Căra cu sine în vagoane
Un univers fenomenal
În taină provocă frisoane
Creşte la orişice semnal

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (3 mai 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!