batai

la întâlnire -
întâi bătăi de inimi
pe urmă bătăi

senryu de Violeta Urdă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăratele genii au schimbat lumea între două bătai ale inimii.

aforism de Alex Dospian (august 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

progres

Ceea ce numim "progres" este schimbul unei bătăi de cap cu o alta.

definiţie clasică de Havelock Ellis
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa bate cartea

Jafuri, pungăşii, bătăi
Într-o carte adunate,
Nu-s eroii-atât de răi
Cum sunt în realitate!

epigramă de Gheorghe Gurău (septembrie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă spăl la cap pentru că sufăr de bătăi de inimă. Înţelege odată că n-am venit pentru alişveriş.

citat celebru din piesa de teatru D'ale Carnavalului de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Irina-Bianca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joan: Credeam că rămânem la monoteism.
Dumnezeu în chip de soră geamănă: Sunt impresionat că ştii ce-i ăla.
Joan: De ce mă chinui tu? Şi nu-mi spune că mă chinui singură.
Dumnezeu în chip de soră geamănă: Uneori e greu să crezi ceea ce vezi, aşa că trebuie să ai încredere în lumea din spatele ochilor tăi.
Joan: E o lume în spatele ochilor mei? Minunat. Ca şi cum lumea în care trăiesc nu-mi dă destule bătăi de cap.
Dumnezeu în chip de soră geamănă: Oamenii reuşesc să creadă în mine, deşi habar n-au ce sunt; chiar şi în linişte au încredere în mine.
Joan: Bine. Poţi să mă scapi de eczemă şi de greţuri? Lasă vrăjeala pentru altă dată. (Surorile gemene se transformă într-una singură.) Foarte à la Matrix.
Dumnezeu în chip de soră geamănă: Du-te la doctor, eşti bolnavă.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nerva (deschide frigiderul): Deşertăciunea deşertăciunii... Totul este deşertăciune... Iar bogăţia este o scurtă iluzie deşartă... Totul se topeşte şi alunecă în neant... Lichidele nu mai au formă proprie, deci curg... Şi nu e vina mea... Nu eu am inventat stările de agregare ale materiei. Într-o economie solidă ca a noastră, lichidităţile se evaporă. Trec imediat în stare gazoasă... Banii devin sublimi, deci sublimează... Şi acum să vedeţi, comedia erorilor! Când statul câştigă, toată lumea are de pierdut... Populus pierde banii la poker, Guţă îşi pierde capitalul circulant, partidul pierde un militant de nădejde, iar domnul Poporan pierde mult din inepuizabilul său capital electoral... Acesta e capitalismul cu faţă umană... (Trist). Dar ce pot să fac eu, un amărât de funcţionar public, într-o asemenea dilemă istorică? Lozul cel mare mi-a scăpat! Eu l-am tras, dar mi l-a subtilizat tânărul acesta fără minte. Noua generaţie a luat caimacul... Mie nu-mi rămâne decât aureola de bărbat incoruptibil! Şi o plasă cu roşii... Vedeţi câtă inechitate există în ţară? În zadar, atâţia oameni şi-au jertfit viaţa pe baricade! Ce pot eu să fac? Nimic! Trebuie să mă mulţumesc cu nişte legume, donate de un simpatizant al partidului, în Piaţa Obor! (Cu invidie). În timp ce alţii se scaldă în numerar... Câtă ipocrizie! Şi mai au tupeul să afirme că revoluţia a creat şanse egale pentru fiecare... (Se aud bătăi timide în uşă) Câtă ipocrizie!

replică din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!