Poezii despre banuit
Rezultate pentru banuit în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Dialog
-Frunze de toamnă, frunze nătânge,
Miezuri de piersică, pline de sânge,
Cum v-ați rănit atât de cumplit?
-N-am bănuit, n-am bănuit
Că soarele poartă-un cuțit, un cuțit.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- citate de Nina Cassian despre toamnă
- poezii despre sânge
- citate de Nina Cassian despre sânge
- poezii despre piersici
- poezii despre frunze
- citate de Nina Cassian despre frunze
- poezii despre Soare
- citate de Nina Cassian despre Soare
Infinit
De la o vreme pe aici
infinitul
se contractă
primejdios.
Cine să fi bănuit
că dintr-o dată
fiece fărmătură
din pâinea-i fără margini
va fi zvârlită
așa cum dai cu piatra
într-un abis.
poezie clasică de Mario Benedetti, traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre infinit, poezii despre prăpăstii sau poezii despre pericole
Premierul plagiator Victor Ponta candidează la Președinția României, dar e bănuit de presă că e ofițer acoperit
Spun mulți politicieni,
Ba mai mult, fac și prinsoare,
C-o s-ajungi la Cotroceni
Doar de scapi de... închisoare.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire, Alegeri, alegători și aleși (4 octombrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre prim-ministru, poezii despre președinte, poezii despre politică, poezii despre plagiat, poezii despre ofițeri, poezii despre Victor Ponta sau poezii despre România
Recurs la Geneza
Pe dupa sure, linga cimitir
o pasare s-a dezbracat de pene,
poate ca i-o fi fost un soi de lene
sau poate-un fel de sila si sictir
de-a duce pinla capat sfinta fraza,
inconstienta zborului fixat
de-un arhitect necunoscut în sat
dar banuit în aerul de-amiaza
poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sat, poezii despre lene, poezii despre arhitectură sau poezii despre aer
Tu nu ești ceea ce ne imaginăm
Doamne,
Ești bănuit că manipulezi oamenii
prin constrângerea și frica de infern:
Tu nu îi atragi decât prin iubire.
Ești bănuit de complicitate
La moartea ființelor dragi:
Tu nu ai conivență decât cu viața lor.
Se spune că ești meschin și scotocitor de conștiință:
mediocritățile noastre nu mobilizează decât tandrețea ta.
Se crede că ai fi inamic al bucuriei:
Tu îi ești sursa.
Ești incriminat de a fi opiumul oprimaților:
Tu ești însuflețitorul atâtor mișcări de eliberare...
Se crede că ai fi contrariat și gelos
[...] Citește tot
poezie de Stan Rougier
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre religie
- poezii despre muzică
- poezii despre învățătură
- poezii despre înot
- poezii despre știință
- poezii despre viață
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sărăcie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Șantier în lucru
Cine-ar fi crezut că în mijlocul pământului
o macara în spirală
a ridicat
înfurnicatele rădăcini copacilor?
Cine-ar fi bănuit că în mijlocul pumnului
din oase subțiri
omul și-a construit schelele nebuniei
apoi cu palma întinsă
și-a cerșit ochii de la pleoape
și inima de la piept
și mormântul de la muncitorul
de pe acea macara în spirală...
Cine?
Spune tu înfurnicatule!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre nebunie, poezii despre muncă, poezii despre inimă, poezii despre copaci sau poezii despre cerșetorie
Intrusul
Era tăcut, ofta din greu,
Și nu puteam să îl alin
Pe-acel pribeag, acel străin
Ce se-ascunsese-n pieptul meu.
Mă chinuia prea mut. De ce?
Eu nu știusem cine-i el
Și nu am bănuit defel
Că doare tare-atunci când e.
Nu am știut, când am plecat
Departe de privirea ta,
Că va veni și va durea.
M-a răscolit, m-a invadat,
Mi-a pus în piept povară grea
Intrusul, dorul nechemat.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere sau poezii despre dor
Cartierul din fotografie
În 1939 - ce toamnă!
Refugiații polonezi umpleau șoselele.
Ne-am întâlnit pe-o stradă pe care războiul la urmă a ucis-o
și-am colindat toată ziua orașul.
Casele au dansat fantastic
și trenurile cu petrol au trecut sfârtecate prin gări.
Ploua cu stropi mari ca niște viermi de argint.
De jur împrejurul nostru, călătoreau plopii;
femeia cu obrazul de lipie străbătuse calmă rombul din piață,
dar strigătul negustorilor avusese ceva straniu la urmă.
În 1939 - ce toamnă!
Mă urmărește imaginea omului cu obrazul ciupit,
mă neliniștea complotul sceleraților împușcați în cetate.
Strigătul negustorilor avusese ceva straniu la urmă
și veacul lua tot mai mult forma unei sticle-înfundate.
Cine ar fi bănuit că ploile n-or să mai sune
pe tablele caselor?
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre ploaie, poezii despre oraș, poezii despre comerț, poezii despre întuneric, poezii despre șosele, poezii despre viermi sau poezii despre trenuri
Repulsii
Căutam oameni normali
Cel mult de omenie
Sau cel puțin amabili
Într-o asociație anume
Nu neapărat amici
Eram mulțumit să fie neutri
Dar am nimerit pe tărâmul celor vicleni
Din ne cunoștință de cauză
Nu am bănuit că acolo e infern
Părea a fi un loc luminat
În realitate era ceva demonic
Persoane prefăcute
Diforme și răutăcioase
Sub acele măști perfide
Cu înfățișări blajine
Se ascundeau cei diabolici
Cu caractere întunecate.
poezie de David Boia (7 iunie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre realitate, poezii despre prietenie, poezii despre măști, poezii despre mulțumire, poezii despre lumină sau poezii despre iad
Noaptea când...
Unde te ascunzi
de unde să te chem să-mi răspunzi
din oceane din viroage din stânci,
din tăcerile mele adânci,
de unde să-ți dau formă lumească,
te aștept cu ochii ruguri de iască,
câteodată la răspântia unei ore neclare
te-am bănuit ca o plantă umbritoare
dar când am întins mâna ai dispărut
în ce licoare stranie te-am băut,
de unde-ți știu cuvintele, răspunde,
de unde te știu, că nu te găsesc niciunde?
poezie clasică de Mihu Dragomir din Dor (1969)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre stânci, poezii despre plante, poezii despre ore, poezii despre ocean, poezii despre noapte sau poezii despre mâini
<< < Pagina 1 >