Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cartierul din fotografie

În 1939 - ce toamnă!
Refugiații polonezi umpleau șoselele.
Ne-am întâlnit pe-o stradă pe care războiul la urmă a ucis-o
și-am colindat toată ziua orașul.

Casele au dansat fantastic
și trenurile cu petrol au trecut sfârtecate prin gări.
Ploua cu stropi mari ca niște viermi de argint.
De jur împrejurul nostru, călătoreau plopii;
femeia cu obrazul de lipie străbătuse calmă rombul din piață,
dar strigătul negustorilor avusese ceva straniu la urmă.

În 1939 - ce toamnă!
Mă urmărește imaginea omului cu obrazul ciupit,
mă neliniștea complotul sceleraților împușcați în cetate.
Strigătul negustorilor avusese ceva straniu la urmă
și veacul lua tot mai mult forma unei sticle-înfundate.

Cine ar fi bănuit că ploile n-or să mai sune
pe tablele caselor?
Cine-ar fi bănuit că-n cutiile de jucării ale copiilor
părinții pregăteau gloanțe pentru un nou război?

Aclamat de generozitatea de-a fi singur
vizitam dimineața partea aceea de târg unde fusese circul primăvara
și unde, în întunericul și cimentul orașului,
mi se părea
că fetele mor devreme, ca niște sărbători neterminate.

Ce toamnă!
Refugiații polonezi umpleau șoselele,
femeia cu obrazul de lipie a trecut prin piață,
dar magazinele nu s-au mai deschis toată ziua...

Într-o duminică frumoasă ca un han de provincie
au fost traversate granițele Olandei...

poezie clasică de
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 5 octombrie 2017.
Distribuie

Citate similare

Toamnă

A mai trecut o toamnă după toamnă
Și tot așa vreo zece ani la rând
De mult n-ai mai văzut zăpadă doamnă
Vezi zi și noapte frunzele căzând.

Prin parc trec pași nepăsători și toate
Îmi par desprinse parcă din trecut
A mai trecut o toamnă și-ncă-o toamnă
Deși ninsoare-n barbă aș fi vrut.

Aș vrea din urmă moartea ne-ajungă
Dar vom trăi bătrâni, la infinit
Aceeași viață nepermis de lungă
Aceeași toamnă fără de sfârșit.

poezie de (3 mai 2004)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ion Pillat

Sfârșit de toamnă

Nu mai vorbi, nu râde, nu te gândi, nu plânge,
Nu mai visa zadarnic: e prea târziu acum!
Nu vezi ce toamnă tristă? Cu pete mari de sânge
Se irosește frunza pornită-n zbor pe drum.
Prin codrul de cărbune plutește-al iernii fum -
Nu mai vorbi, nu râde, nu te gândi, nu plânge.

Cu fața ei asemeni iubirii ce-a trecut,
Pe tâmpla din Văratic, din vremuri legendare,
O sfântă-i zugrăvită de un necunoscut.
Icoana tăinuită ce farmec straniu are!
Tăcut o șterge veacul, dar tot mai blândă pare
Cu fața ei asemeni iubirii ce-a trecut.

poezie clasică de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Povestea Maicii Domnului" de Ion Pillat este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 15.99 lei.

Ne-am întâlnit într-o zi

Ne-am întâlnit într-o zi. Era Toamnă.
Eu străină..... Tu, copil. Aveai mamă și tată.
Ne-am întâlnit într-o zi. Era Vară.
Eu străină... Tu, îndrăgostit de mine și de alte femei
din lumea întreagă.
Ne-am întâlnit într-o zi, Era din nou Toamnă,
Eu te iubeam.... Tu iubeai ploile și o altă femeie.
Mi-am pus capul pe inima ta, iar cu mâna dreaptă
îmi strângeam sânul stâng,
Sub care simțeam dinții unui destin gelos dar drept
Cu Toamna și iubirea din mine, ce-ți oferea un dar nemeritat
... Timpul.
Timpul meu! A trecut prin mine și prin tine într-o zi,
Și ne-a hotărât soarta.
... Te-am strigat înainte plec!!! Dar n-ai avut cum m-auzi,
... Aveai multe iubite... și ploua zgomotos! De vină era Toamna.
Am plecat! Am plecat... tot străină! Ploua! A fost ultima noapte
de dragoste în cântecul ploii de Toamnă.
Ne-am auzit în Vară. Ne-am întâlnit bucuroși.
Nu se schimbase nimic în viețile noastre.
Tu... aveai același dor de ducă, și aceeași agendă de telefon,
Cu numere vechi, cu nume consumate și cumpărate la un șpriț de vin,
Ce-au grăbit cândva albirea tâmplelor mele,
Și mi-au împachetat toate sentimentele de dragoste în văzul lumii.
... Acum, e din nou Toamnă! Dar nu plouă, Dacă iți spun te iubesc m-auzi?
Nu știu dacă iți amintești, de fiecare dată când ne întâlneam
ploua. Și niciodată nu ai auzit când ți-am spus: Te iubesc.
Ți-am repetat de zeci de ori... atât cât a cântat ploaia, și inima mea a reușit te adoarmă... liniștit.
Ne-am întâlnit într-o zi. Ne-am întâlnit într-o zi cât pentru o viață
întreagă,... chiar dacă tu ești acolo, și eu, aici.
... Toamna e de vină, pentru tot ce-mi doare, pentru ce-ți doare,
pentru tot timpul ce trece prin noi,
cu regrete tardive - și mulți ghiocei răsăriți la tâmple și-n inimile
încă tinere... de-a rezista ploilor de Toamnă cu iubiri.
Ne-am întâlnit și-acum. Te-am strigat.... până înceapă bocetul
Toamnei... dar în zadar răspunsul tău. Acum îmi scurmă frunzele
și sufletul ce se întinde moale pe pământ... pentru o liniște
și-un somn odihnitor cerut de-o inimă cât frunza Toamnei.

poezie de (19 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Gențiana Groza

Toamnă electorală

Bachus s-a reîncarnat
Și-a trecut prin România
Și în urmă a lăsat
Beată rău... poliTICHIA!...

epigramă de (octombrie 2009)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 11.99 lei.
Tristan Tzara

Poemă mondenă

Poemă mondenă, cum ne petrecem viața-întrebare-
Sunt plictisit; sunt arătura de toamnă la țară
Și literatura e viermele ce roade drumul subteran
Prin care o să curgă apa ca să iasă roade la vară.

Fotografie prăfuită pe pian și găsită pe urmă vie
În provincie unde dădeau educație părinții
Pentru păstrarea credinței - a crezut -i mai bine vie
În orașul mare cu petreceri pentru rătăcirea conștiinței.

Sufletul meu: femeie la modă merge cu oricine
Fetele nu-s credincioase nici viorile adevărate
Baletiste flori întoarse baletiste răsturnate
Arătați-ne secretul despuiat de frunzele de vată.

Pe scenă tăcere femeia goală, în sală jenă, dar niciun
Gând sincer care să te doară, niciun actor care să moară.
Negrul din lună coboară (delicios) ca vrabia pe vioară
Și dacă vrei iubita mea dacă vrei o să-ți plătesc un capriciu.

poezie celebră de din Primele poeme (1971)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 23 februarie 2017.
Distribuie
cumpărăturiCartea "Sapte manifeste DADA. Lampisterii - Omul aproximativ" de Tristan Tzara este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -39.95- 27.99 lei.

Colorit de toamnă

Alb de toamnă picurat prin asfințit
Cu strigătul de jos descifrând lihnit
Podeaua rece și pierdută la infinit,
În coloritul de toamnă de curând pălit...

Fântâna nevrută acum din poveste
Pierzând, bloc cu bloc, se înnegrește.
Idolizand a lumii ramuri de palimpseste,
Fostele pietre se sparg în umbrele funeste.

Pădurea largă privește, se supune
La luna plăcută - văzută nou prin rațiune
Pădurea suferă cumplit dar apa se opune,
În coloritul de toamnă, acum arhaică minune...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doi convalescenți

eram atunci doi convalescenți
ne reveneam după lunga boală a dragostei,
norii treceu pe lângă noi
ca niște draperii fantastice,
falduri de plumb
care cădeau
ca o cortină
peste despărțirea noastră.
vântul ne aducea miros de stropi irizați
și ne amintea de miresmele depărtării
iar eu îți priveam ochii,
acei ochi luminați de o aură
plină de tristețe.
... și ziua aceea de toamnă
când eu aveam în mână doi trandafiri
și ne plimbam tăcuți pe străzile orașului
n-are să mai fie niciodată.
orașul acela părea o corabie
care se pregătea plece departe
și tu mergeai alături de mine
pentru ultima oară...

poezie de (17 august 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

S-a făcut seară

s-a făcut seară,
a apărut o lună spălăcită,
pe stradă latră un câine,
două femei se grăbesc acasă,
ochii mei se iau după ele,
balcoanele-mi cad în cap,
în toamna asta s-a zăpăcit lumea,
încerc să mă agăț de ceva
să nu cad și eu în zăpăceala asta,
zidurile blocurilor tac,
a încremenit totul în jurul meu,
dorurile mi s-au culcat pe-o buză de plai,
mi-e dor de iarbă,
mângâi mânjii când pasc,
îmi vine în minte,, seara pe deal",
dar buciumul nu mai sună,
,, unde ești copilărie cu pădurea ta cu tot"?
am uitat e toamnă,
împiedic de niște frunze bezmetice,
toamnă bacoviană, îmi zic,
un an suprarealist cu oamnei afiș,
în arena circului saltimbancii și oamenii zburători
fac istoria, umplu aerul cu niște țipete stridente,
o toamnă cu frunze ca blana de cobalt,
din cer cad cești de cafea sparte,
Dante a descoperit commedia
în văile raiului,
eu aș picta altfel paradisul,
cu oameni goi,
destrăbălându-se cu bacantele lui Nero,
într-o natură rococo prin palatele romane.
orașul serenissim visează,
muzica absurdă a nopții
scrâșnește și atârnă de umărul meu.
în acestă tăcere obsedantă
frunzele clătinate de vânt plâng
pe-o melodie de Vivaldi...

cănd eram copil locuiam într-o casă la țară,
dincolo de ea era un imens loc viran
năpădit de lăstar și iarbă mare,
mereu întrebam ce-o fi dincolo,
când m-am făcut mare am văzut dincolo
era viața colorată în culorile curcubeului,
acum poezia își abandona scheletul și se bălăngănea în aer,
ca buddha, ca rimbaud sau shakespeare,
nu mai ținea cont de cauză și efect,
lipsa cauzei și-a efectului nu mai conta...

s-a făcut seară,
eu tot mai clămpănesc a filozofie,
încă n-am ieșit din labirint,
delicii de azur stins pe coline,
știu, am iubit pe furiș și, fiind singur,
nu m-am putut vindeca
de-atâta bucurie într-o fărâmă de timp.

așa începe toamna,
frunzele zumzăie uscat
și rumoarea luminii ne urmărește
sub formă de dune sau năluciri
și se întâmplă ca la căderea nopții
ziua să se prefacă-n intangibil,
greierii cânte și trenurile să treacă pe lângă noi...

poezie de (3 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Refugiaților...

Iată, vin refugiații,
Toamnă, numai tu-ntârzii,
Se îmbogățesc magnații,
Nimeni nu-i prin primării.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jar de toamnă

Din sânii tăi, toamnă,
curg păsări,
curge sângele meu
ca o prevestire
de timp măcinat
peste răni bandajate cu fluturi,
iar când ochii-ți sunt
ca mierea stoarsă
dintr-o duminică în extaz,
îmi vine înfloresc
între coastele tale
la fel ca o mireasă
în noaptea nunții ei...
Vrei stăm la o cană de must,
ne sorbim de pe buze
dulceața lui?
Da, toamnă,
te simt prin carnea mea
cum tragi brazde,
dar tot ești ca o lumină
în mine,
de aceea îmi par anii
bătăi de aripi
ce lăsă-n urmă jar de viață...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu trecut, prezent și viitor

Venim cu toții din trecut.
Am călcat aceeași urmă.
Unul câte unul ne-am născut
Și am devenit o turmă.

Tot cu toți trăim prezentul,
Dar călcăm o altă urmă.
Folosind bine talentul,
Ne deosebim în turmă.

Încrezători în viitor
Nu ne mai uităm în urmă.
Avem suflu-nnoitor
Și nu mai suntem o turmă.

Cu trecut, prezent și viitor,
Timpul tot așa se scurge.
Omul iese-nvingător,
Viața mai departe curge.

poezie de (27 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Sigmund Freud

Putem spune că ceva nou se poate transforma cu ușurință în ceva straniu, înfricoșător: anumite lucruri noi sunt înfricoșătoare, dar în nici un caz toate. Pentru a fi straniu, nu este suficient ca un lucru fie nou, nefamiliar; la aceasta trebuie să se mai adauge ceva.

în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pachet Opere Esentiale Sigmund Freud 11 volume" de Sigmund Freud este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -499.00- 299.99 lei.

Toamnă, toamnă, toamnă

Norii iarăși se descarcă
Și acum ca astă vară.
Anotimpul ăsta parcă…
A mai fost și-n primăvară.

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Afară e sfârșit de toamnă

Afară e sfârșit de toamnă,
Copacii sunt goi.
Pământul îmi pare ca o vamă
Prin care trec lucruri mai vechi și mai noi.

Afară e sfârșit de toamnă,
O frunză rătăcită bate în geam.
Și tu citești o frumoasă poveste
Despre o prințesă și un sultan.

Afară e sfârșit de toamnă,
Norii pe cer adună.
Eu întreb cam ironic:
O plouă sau o să fie furtună?

Afară e sfârșit de toamnă,
Dar soarele tot mai încălzește
Pe un copil care aleargă după a sa mamă,
Pe o floare care îi mai zâmbește.

poezie de (13 noiembrie 2017)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fata care cânta

Fata aceea cânta în somn,
Somnul era a doua natură a ei,
A fost așezată pe un scaun, legată și executată,
Dar ea cânta, nu crezi? Se-ntuneca tot mai mult.
Doar după cântec știam unde se află.
Apoi, el i-a spus o glumă, fata a tușit, a râs,
A tușit, a râs, e adevărat? Da, așa fusese.
I s-a dat un medicament, era ceva special,
cu efecte secundare grave, fata a mai murit o dată,
s-a ridicat ca după un somn lung și mi-a propus
un joc de-a baba-oarba sau de-a tata și mama.
Am ales ambele. Ce ne-am jucat.
Îmbătrâneam văzând cu ochii, ea arăta caraghioasă,
Râde a de mine, dar ea era caraghioasă. Știi, mi-a spus,
Mai am o sută de surori, dar tu? În jurul nostru erau oglinzi.
Aici sunt eu, nu, aici, nu, acolo. Cineva arunca flori peste noi,
Parfumul lor ne sufoca. Opriți, am strigat. S-au oprit.
Cine erau ei? Dar noi? Exact ca la o școală nouă,
unde nu știi pe nimeni. Cineva număra, un, doi, trei, la dreapta,
patru, cinci, șase, la stânga, apoi cel ce număra a murit.
Se spune era urmărit de nu știu ce tribunal. A murit prin evaporare.
Fata povestea, povestea, era inepuizabilă, uite o floare,
Am luat floarea, imaginea s-a tulburat, am deschis ochii,
Eram singur, într-un salon, un difuzor cânta ceva de Chopin,
Ceva trist.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
detalii despre carteVictor Hugo

Nu fusese niciodată frumoasă, dar viața ei toată, care nu fusese decât un șir de fapte bune, o învăluise în cele din urmă în ceva imaculat și luminos; odată cu bătrânețea, dobândise ceea ce s-ar putea numi frumusețea bunătății.

citat din romanul Mizerabilii de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Mizerabilii" de Victor Hugo este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 8.99 lei.

Rugăminte

Îmi spui:
"Rămâi, nu e târziu. Afară plouă
și ploaia îți va uda umerii, părul, obrazul,
picături reci de toamnă
și-ți va fi frig, Rămâi!"
Dar ploaia nervoasă îmi bătea-n geam
și-mi spunea plec, e târziu,
iar ea îmi va mângâia părul, obrazul, trupul
cu picături calde ale aducerilor-aminte
plec, e vremea colindelor.
Am plecat în toamnă cu ploaia de mână,
și uitând să-mi mângâie sufletul
m-am făcut o picătură de ploaie, în noapte,
ce pe altarul vieții a devenit lacrimă.

poezie de
Adăugat de Lucreția Ionescu BuiciucSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A trecut până și ziua de mâine

a trecut și ziua de mâine
un gol e acolo unde zâmbește o stea
fi putut te caut prin ea
cum cauți lanul de grâu în aroma de pâine;

e târziu, un târziu vertical și mai preget
te conturez aburos dintr-un murmur de flaut
de-acum pesemne n-o să te mai caut
decât în sângele pe care trandafirul mi-l soarbe din deget;

dar a trecut și ziua de mâine
nu mă-ntreb pe unde vei mai fi umblând
sânge al meu vagabond ca un gând
până ieri credincios ca un câine!

poezie de din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Buneii mei

Cu părul cărunt, dar cu ochii plini de bucurie,
Într-o zi s-au suit la cer buneii mei.
Știu bine înapoi nu o să mai vie,
Dar pentru mine o să rămână ca niște zei.

Cu mâinile trudite de muncă și greutăți,
Se odihnesc în pace acum buneii mei,
au crescut fete și băieți
Ca să se bucure lumea de ei.

Ei rămân niște sfinți care au trecut
Prin nevoi și suferințe,
Prin foamete și război,
Buneii mei sunt niște eroi.

Ca niște îngeri s-au ridicat la Dumnezeu.
Și acum viața îmi pare puțin mai tristă
Fără bunica mea, fără bunelul meu
Care de-acum nu mai există.

poezie de (14 august 2017)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Sceptic de felul meu, credeam fusesem subjugat de cunoștințele domnișoarei Emeralds, la fel de întinse pe cât de profunde în istoria modernă, un domeniu căruia-i consacram cea mai mare parte a nopților și tot entuziasmul meu. Dar am fost silit în cele din urmă să recunosc , acum, amestecam și nopți și entuziasm cu imaginea tulburătoare a Domnișoarei Mekor Hayyim, căreia-i spuneam, ca toată lumea, Miss Emeralds. Purta, într-adevăr, o mare varietate de bijuterii, dar toate, fără excepție, aveau în centru unul sau mai multe smaralde de cele mai felurite forme și dimensiuni. La oricine altcineva, această ciudățenie ar fi provocat din partea colegilor mei de grupă niște năzbâtii ce puteau oricând degenera în glume feroce. Or, noi ne mulțumisem cu toții s-o numim Miss Emeralds și, oricât de straniu ar părea, nu era în această poreclă nici cea mai mică intenție batjocoritoare.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Unde își are originile 8 martie - Ziua Femeii? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!