azvarli

Nu se poate să te azvârli puternic, vioi şi încrezător în valurile vieţii, şi ea să nu te scoată la limanul fericirii.

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul cine îl face? Ca un ou, aşa e, îl azvârli, îl prinzi, dacă nu, se sparge; destinul e în ou, sau în mâna care îl prinde?

Mircea Eliade în Întoarcerea din Rai
Adăugat de Moa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am moştenit un fel de incapacitate de a da totul din noi. E ca şi cum Dumnezeu ne-ar fi dat arc şi săgeţi, dar ne-ar fi privat de puterea de a încorda arcul şi a azvârli săgeţile.

Henryk Sienkiewicz în Aniela
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugă

Azvârli în colţ ghiozdanul supărată
Că azi ai căpătat o notă rea.
Lepezi rochiţa ta numerotată
Şi-mbraci o iie proaspătă, de nea,
Îmi faci un semn, ne furişăm desculţi
Spre câmpul plin de mure şi de rugi,
De sprinten ţârâit de greieri mulţi
Şi iepuri ce-ţi arată cum să fugi.

poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Poeme simple (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creaţia

Afară din mintea uriaşă şi prodigioasă
Dumnezeu îşi aruncă în bronz gândurile
Forme ale vieţii formidabile şi eterne
Aruncă şi se născu lumea
Oamenii îl adoră beţi
De sucul aspru al vieţii verzi
Au trăit şi au căzut sub ochiul înspăimântător
În seara zilei de miracol
S-a ivit gândul în rasele istovite
Cei vii au suspinat, luna
A sărutat mormântul şi trezi o beţie
Până când gândul coborât în infern
Îi bău văpăile minunate
Pe care în faţa morţii şi a zeilor
Sublim le azvârli carul destinului.

poezie clasică de Dino Campana
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arme

Ai văzut tu nenorocito vreodată
sticla spartă căzută din rame
a unei icoane
a unei icoane
de moarte mirată?
Ai spart tu cu mâna ta de carne
ţeava unei puşti, a unei arme
Doamne, a unei arme?

Pahar umplut cu obuze, cu gloanţe
... al unei arme...
Nu, sigur că nu
nenorocito, făcuto din carne
Nicicând n-ai să poţi să-ţi azvârli
inima din tine
inima din mine

Nicicând, vai nicicând n-ai să le tragi
cum trase sunt în morţi
gloanţele din arme.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

blestem

Blestemul e ataşare de viaţă prin aparenţe de distrugător; un fals nihilism. Căci nu tuni şi fulgeri decât dintr-o poziţie absolută într-o valoare. Iov iubeşte viaţa cu o pasiune bolnavă, iar Regele Lear se sprijină în orgoliu ca într-o zeitate. Toţi profeţii Vechiului Testament se înfurie în numele a ceva, în numele poporului sau al lui Dumnezeu. Şi în numele nimicului poţi azvârli blesteme, dacă aderi la el dogmatic. O dezlănţuire necruţătoare şi incendiară, un absolut în ton direct, o navală de distrugere, cu o certitudine mărturisită sau nu. Că în dosul exasperării se ascunde o credinţă sau titanismul eului, pentru furia bluestemării ca atare puţin importă. Nivelul sufletului, înălţimea de pasiune a unei fiinţe, iată totul. Căci în sine, blestemul nu-i decât un dogmatism liric.

definiţie celebră de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pledez pentru amnezie! Mi se pare fraudulos argumentul că a judeca trecutul ar însemna, cum zic unii, a merge cu spatele spre viitor. Iertarea creştineasă nu înseamnă a acoperi cu o pătură ce-am lăsat în urmă. Problemele pe care mi le pun eu sunt de altă natură. Mă îngrozesc ura, răutatea, plăcerea de a ridica stâlpi ai infamiei şi de a azvârli cu pietre. Nu pot să-mi reprim gândul că gălăgia care se face azi pe tema "dosarelor" e reversul tăcerilor laşe de dinainte de '89. Şi mă înşel, oare, având impresia că "justiţiarii" cei mai vocali, acum, n-au scos o şoaptă contra regimului comunist înainte de căderea lui Ceauşescu? Apoi, observ că se discută despre infern cu aerul că ne-am afla într-un semi-paradis sau, cel puţin, într-un purgatoriu. Oare se minte, azi, mai puţin decât înainte de '89?...

Octavian Paler în Convorbiri cu Octavian Paler (2008)
Adăugat de Valentina Becart- scriitor
Comentează! | Votează! | Copiază!

În peşteră trăiau nişte oameni uriaşi carii aveau numai câte un ochi în frunte. Ceru foc de la dânşii, dar ei, în loc de foc, puseră mâna pe dânsul şi-l legară. După aceea aşezară şi un cazan pe foc cu apă şi se găteau să-l fiarbă ca să-l mănânce. Dară tocmai când era să-l arunce în căldare, un zgomot se auzi nu departe de peştera aceea, toţi ieşiră, şi lăsară pe un bătrân de ai lor ca să facă astă treabă. Cum se văzu viteazul nostru singur numai cu unchiaşul, îi puse gând rău. Unchiaşul îl dezlegă ca să-l bage în cazan, dară voinicul îndată puse mâna pe un tăciune şi-l azvârli drept în ochiul bătrânului, îl orbi, şi apoi fără să-i dea răgaz a zice nici cârc! îi puse o piedică şi-i făcu vânt în cazan. Luă focul după care venise, o apucă la sănătoasa, şi scăpă cu faţă curată. Ajungând la Zorilă, îi dete drumul. După aceea o tuli la fugă şi fugi până ce ajunse la Miazănoapte, o dezlegă şi pe dânsa, şi apoi se duse şi la Murgilă pe care îl trimise să-şi vază de treabă. Când ajunse la tovarăşii săi, ei tot mai dormeau. Nu începuse, vezi, încă a se arăta albul zilei, atât de lungă fu noaptea, fiindcă voinicul îi oprise cursul, şi aşa avu timp destul să colinde după focul care îi trebuia.

Petre Ispirescu în Balaurul cel cu şapte capete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coriolan

I. Marşul triumfal

Piatră, bronz, piatră, oţel, piatră, frunze de stejar, copite de cai.
Pe pavaj.
Şi steagurile şi goarnele şi atâţia vulturi.
Câţi? Număraţi-i. Şi ce buluc de lume.
Abia ne-am cunoscut unii pe alţii în acea zi, abia am
recunoscut City-ul.
Acesta este drumul spre templu şi e atâta mulţime de drum.
Atât de mulţi aşteptau, câţi aşteptau? Ce importanţă mai avea
într-o asemenea zi?
Vin? Nu, încă nu. Poţi să zăreşti nişte vulturi şi
să auzi trompetele.
Iată-i că vin. Vine şi el?
Viaţa trează a Ego-ului nostru firesc e pătrunzătoare.
Putem să aşteptăm cu mesele şi cu cârnaţii noştri.
Ce va fi mai întâi? Poţi spune? Spune-ne. Iată
5.800.000 puşti şi carabine,
102.000 mitraliere.
28.000 mortiere de tranşee,

[...] Citeşte tot

poezie de T.S. Eliot
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!