Coriolan

I. Marşul triumfal

Piatră, bronz, piatră, oţel, piatră, frunze de stejar, copite de cai.
Pe pavaj.
Şi steagurile şi goarnele şi atâţia vulturi.
Câţi? Număraţi-i. Şi ce buluc de lume.
Abia ne-am cunoscut unii pe alţii în acea zi, abia am
recunoscut City-ul.
Acesta este drumul spre templu şi e atâta mulţime de drum.
Atât de mulţi aşteptau, câţi aşteptau? Ce importanţă mai avea
într-o asemenea zi?
Vin? Nu, încă nu. Poţi să zăreşti nişte vulturi şi
să auzi trompetele.
Iată-i că vin. Vine şi el?
Viaţa trează a Ego-ului nostru firesc e pătrunzătoare.
Putem să aşteptăm cu mesele şi cu cârnaţii noştri.
Ce va fi mai întâi? Poţi spune? Spune-ne. Iată
5.800.000 puşti şi carabine,
102.000 mitraliere.
28.000 mortiere de tranşee,
53.000 tunuri de câmp şi grele,
Nu pot să spun câte proiectile, mine şi fitiluri,
13.000 aeroplane,
24.000 motoare de avion,
50.000 vagoane cu muniţie,
11.000 bucătării de campanie,
1.150 brutării de campanie.
Cât timp au luat toate astea. Va fi el acum? Nu,
Aceştia sunt căpitanii cluburilor de golf, aceştia sunt cercetaşii,
Apoi la société gymnastique de Poissy
Sosesc apoi Primarul şi Furnizorii. Priveşte
Iată-l pe el acum, priveşte:
În ochii lui nu străluceşte nici o întrebare
Sau în mâinile lui, calme pe coama calului,
Iar ochii lui sunt pânditori, plini de aşteptare, pătrunzători,
indiferenţi.
Ascunşi sub aripa hulubului, ascunşi în guşa turturelei.
Sau sub palmier în timpul prânzului, sub apa curgătoare,
În punctul liniştit al lumii rotitoare. O, ascunşi.
Acum iată-i că urcă spre templu. Urmează sacrificiul.
Acum se arată fecioarele cu urnele, cu urnele conţinând
Colb
Colb
Colb de colb şi apoi
Piatră, bronz, piatră, oţel, piatră, frunze de stejar, copite de cai
Pe pavaj.
Asta e tot ce am putut să vedem. Dar ce de vulturi. Si
ce de trompete!
(De Paşti nu ne-am mai dus la ţară,
aşa că l-am dus pe amicul Cyril la biserică. Şi au tras clopotul
Iar el a strigat cât îl ţinea gura: tâmpete.) Nu azvârli cârnatul ăsta,
O să fie greu să mai faci rost de altul. E excelent. Vă rog,
Puteţi să-mi daţi un foc?
Foc
Foc
Et les soldats faisaient la haie? ILS LA FAISAIENT.

poezie de T.S. Eliot
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!