asa sac asa petec

Totul e curgere

Norii trec pe cer
Aşa cum zboară gândurile mele
Aşa cum trece luna printre stele
Şi-n depărtare pier.

Vântul bate lin
Aşa cum simt suflarea ta pe faţă
Aşa cum mă dezmierzi de dimineaţă
Când chipul ţi-e senin.

Valurile aleargă
Aşa cum oamenii se plictisesc
Aşa cum într-o zi se pregătesc
Şi pleacă-n lumea largă.

Timpul se grăbeşte
Aşa cum ploaia cade într-un lac
Aşa cum grâul curge dintr-un sac
Şi viaţa se sfârşeşte.

poezie de Octavian Cocoş (4 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa simpli

Aşa de simpli, aşa de goi
Aşa mă ştiu pe mine
Cununa apelor din ploi
O simt în piept la mine

Aşa de aspru, aşa de stins
Te văd din depărtare,
Căci timpul ne e de prisos
Şi ancora dispare.

Aşa de goi în văzul lor
Când inima ţi-e casă
Te-aş strânge strâns
La pieptul meu,
Tu pasăre măiastră.

Aşa de simplu parcă-mi eşti
Tu odă a bucuriei
Suspină roua printre flori
Şi sufletul din mine.

poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa exist

Aşa răsar...
O umbră,
Aprinsă de rouă,
Aşa mă înalţ,
Speranţă şi fruct,
În zboruri suave,
De colibrii,
Aşa simt setea
Pădurii de streaşini,
Înflorindu-mă în ploaie,
Aşa exist...
Sevă,
Din floarea de colţ!

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa a fost, aşa va fi

Aşa a fost, aşa va fi.
Timpul trece ca nebunul.
Mâine vei îmbătrâni,
Tânăr nu rămâne unul.

Aşa a fost, aşa va fi.
Viaţa nu-i decât un timp
pe care îl poţi trăi,
anotimp cu anotimp.

Aşa a fost, aşa va fi.
Lăstarul va creşte pom.
Copilul va deveni
mâine lângă tine om.

Aşa a fost, aşa va fi.
Cât pământul se roteşte,
din noapte se face zi,
ziua în noapte sfârşeşte.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (6 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petec de lumină

Cerul – petec de lumină,
Viaţa – petec de durere...
Val de taină, val de tihnă
Şi râvnită mângâiere.

Vântul – bici de necuvinte,
Şficuind eternitatea,
Transformând în daruri sfinte
Viaţa, naşterea şi moartea.

Visul – fragedă lumină
Împărţind tăceri şi umbre,
O biserică divină
Baldachin de pietre scumpe.

Clopot, fulger şi iubire,
Un însemn sau o poveste
Primăvară, zână bună,
Iar te revedem pe creste.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te-aş iubi de
nu m-ar limita
fb-ul la
aşa aşa aşa
ceva...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orfanul

Imens şi greu îmi pare cerul
Ce zilnic îl privesc...
De-aş vrea să rup un petec
Din el să mă-nvelesc.

Îmi e aşa de foame!
M-aş face un greier mic
Şi-aş merge la furnică
Să-mi dea din boabe un pic.

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fascinaţie

Fericire fii cuminte
hai şi dă cu biciu-n mine
or să crape iar cuvinte
păi aşa e foarte bine

Hai şi dă cu biciu-n mine
că mi-s bun de sac de box
să nu-ţi fie zău ruşine
am şi suflet de inox

Foarte bun ca sac de box
şi-or să crape iar cuvinte
ca să-ţi facă ţie loc
fericire fii cuminte

Hai şi dă cu biciul bine
scântei să iasă şi rubine

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (21 mai 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am un petec de cer

Am un petec de cer, care ninge
Peste-o clipă şi-o stare firească
Când albastrul sărută şi-mpinge,
Un apus argintiu să-nflorească.

Simfonii de zăpezi... mă incită
Spre plutiri şi atingeri nebune
Ce aruncă-n păcat... şi-n ispită
Trupul tău arzător de cărbune.

Am un petec de cer, ca o mare
Ce ascunde în maluri, chemări
Când furtuni vor izbi în uitare,
Pentru-a pune tăcute-ntrebări.

Si e alb şi e magic destinul,
În omătul de-afară-s poveşti,
Sufletul se-abureşte ca vinul
Şi în braţele mele... tu eşti.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haina de schimb

în fiecare dimineaţă
îmi îmbrac singurătatea
nu e cine ştie ce
tocmai de aceea nici nu o probez
îmi vine bine
ca să cădem la pace
ea îmi îmbracă umbra
şi uite aşa ieşim la plimbare

cineva de sus decupează
un petec de cer
şi ne priveşte
complice

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!