arare

Omul, după Pascal

Omu-i trestie gânditoare,
Unic pe întreg Pământul,
De aceea, nu arare,
Cugetă... cum bate vântul!

epigramă de Efim Tarlapan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui beţiv

E beţiv cum vezi arare,
Stă la crâşmă zi şi noapte,
El se duce pe-o cărare
Şi se-ntoarece pe vreo şapte.

epigramă de George Budoi din Epigrame (10 iunie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui primar care şi-a făcut statuie în timpul vieţii

Îngâmfat cum vezi arare,
Hahaleră, un mojic,
Şi-a făcut statuie mare,
Chiar de el e de nimic.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (21 decembrie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegerile în Eterna şi Fascinanta Românie (4)

Azi vedem, şi nu arare,
Că, adus la disperare
Dé polítruci infernali,
Imorali şi, mulţi, penali,
Manevrat precum robotul,
Românaşu-şi vinde votul,
Pentru-o pungă PeDeListă,
O găleată PeSeDistă,
O găină Liberală,
Deşi fapta e penală;
Uită, bietul necăjit,
Că... "cadou"-i otrăvit.

poligramă de George Budoi din În Ţara lui Invers (2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alpinism (1928)

Pe piscuri goale, fără viaţă,
Unde nici vulturi nu s-avântă
Eu mi-am târât povara sfântă
A trupului flămând de viaţă.

Cu patimă m-am strâns pe stâncă
Strângând spasmodic piatra tare...
Şi-i drept că gura-mi, nu arare
Cerşea un sprijin de la stâncă.

Prăpăstii mi-au surâs sarcastic,
Guri de-abia înfiorătoare,
Dar prins de culme cu ardoare,
Am râs şi eu – la fel – sarcastic...

poezie clasică de Ion Pena din SO4H2 (15 aprilie 1932)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între caracter şi inteligenţă n-ar trebui să existe alegere. Inteligenţe se găsesc foarte adesea, caractere, foarte arare. Ceea ce trebuie încurajat într-o societate omenească sunt oamenii de caracter. Energia centrului lor de gravitate şi dreapta ascensiune a liniei lor de mişcare trebuie descărcată de greutăţi prea mari. Precum Arhimede cerea un punct fix, pentru a ridica cu pârghia lumea din ţâţâni, astfel caracterele tari şi determinate sunt (ilizibil) împrejurul căreia se-nvârt lucrurile lumii. Este drept că ele adeseori sunt rezultatul mişcării sociale.

citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pacea mută

În pacea mută, solitară,
Cum stau cu somnul de mă-nşel,
Azi pare-o urnă funerară
Mansarda vechiului hotel...

În bezna nopţii fără stele,
Eu simt cum prinsă-n umbre reci
Cenuşa visurilor mele
Îşi doarme somnul ei de veci...

Nimic alături nu tresare
Şi nu s-aude nici un zvon,
Abia din când în când, arare,
S-abate-un vaier monoton.

Pesemne undeva departe
Se roagă vreun nenorocit,
Şi rugăciunea lui se-mparte
Peste oraşul adormit...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar începe mierlele să cânte

Pendula roade timp, fără-ncetare,
Ca inima ce ritmul încă-l ţine
Şi-aş adormi, trecând în nepăsare,
De nu mi-ar fi aşa de dor de tine.

Un freamăt monoton mângâie ramuri,
Un ţârâit de greieri reîncepe,
Şi-aş adormi, de n-ar veni la geamuri,
Cu cornu-i galben, luna să mă-nţepe.

Arare, câte-un fulger, ca o pată,
Se scurge - râu de foc pe cer, departe
Şi-aş adormi, de-ar înceta odată
Ecoul unui tren ce ne desparte.

Vin stoluri negre - tainicele gânduri,
Tăciuni luaţi de soartă să-mi descânte,
Şi-aş adormi, scriind aceste rânduri,
De n-ar începe mierlele să cânte...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea

În scoarţă, îndoită mănunchi, stă-n foi subţiri,
Aproape se lipind, că atâta se succed
De istorii, epopei reale, sau parşive,
Cu un deget linse-n colţ de multele salive,
Când din arare minţi pe suflete purced
Să-şi umple gol, pustiu, tânjind la împliniri.

Însemne-nscrise-n negru îmbobocesc imagini,
Pe-o altă scoarţă, fină, de griuri canioane
Şir, râuri se scurgând, lăsate-n tuş uscat,
Ce redevine-n minte, iar fluviul, de un citat,
Putând pe agnost să-l umple, sclipitor în galoane,
C-un frunzărit de pomi, întinşi în fine pagini.

E doar ceva, pierind de-un timp, ceva aparte,
Ce va lipsi şi-i grav, de nu o ai!... O carte!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

nu călcaţi pe umbre, umbra
e a voastră temporar
umbra-ţi şade la picioare
cât eşti viu prin calendar
credincioasă ca un câine
stă în lanţul nevăzut
cine ne-a legat de umbre
niciodată n-am ştiut
caii şi stejarii-au umbre
florile de pe mormânt
gâzele, copiii, dorul
stau la umbra unui sfânt
umbra Lunii - şarlatană
tăinuie poeţi şi hoţi
şi-n eclipsele-i arare
ea ne dă umbră la toţi
marea, cât e ea de mare
poartă umbre-n orice val
uneori prin naufragii
strigăm umbra unui mal

[...] Citeşte tot

poezie de George Filip
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!