apropiere

Am visat oglinzi...

Orice apropiere de oglinda
din camera mamei
este un pas în trecut,
este o amintire
ce-şi schimbă mereu chipul,
semănând
cu visul din ou,
ce se repetă
în nopţile cu lună plină.

Orice apropiere de oglinda
din peştera cu baldachin
este un îndemn
spre uitare,
spre umbra mea
ce-şi numără durerile,
erorile, minciunile, sfâşierile,
veacurile...

Am visat şirul cuvintelor

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Rogoz Stratulat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Dunăre şi Rhin va veni să bea
Camila cea mare, şi nu e pocainţă
Ronul va tremura mai tare decât Valea Loarei
Şi în apropiere de Alpi, Cocoşul îi va ruina.

catren de Nostradamus
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sarut greu si amar

să-ţi presar pe ochi clişee, umblet de apropiere,
al iubitului descântec, decupat de pe cornee,
o lumină decriptată, într-un pixel rezolut,
un sărut suav pe apa buzelor de alăut,
umbra mea ca nişte moaşte îngropată lin, adânc,
într-o inimă străină, într-un ochi târziu, cărunt,
o tresar şi-o pun alături, pentru somnul tău fugar
te invăluie secunda, noaptea ca un felinar,
care impresoară lumea viselor ce le visezi
albă fruntea adormindă, tu mă cauţi prin livezi
să-ţi presar pe ochi icoane, umblet de apropiere,
pe un pom cu multe poame şarpele în priveghere,
nuferi albi, cautătura, şoaptele ce le şopteşti,
tresărind tomnatic frunze, fără ele mă priveşti
ne invăluie secunda, noaptea ca un felinar,
şi mă muşti târziu şi tainic, un sărut greu şi amar....

poezie de Şerban Moescu
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aici, în apropiere de sfârşitul toamnei,
văd în oglinzile apei tâmple argintii.
Acum, când vânturile serii se-adună la fereastră,
ce se va întâmpla cu florile de ieri ale prunilor?

poezie de Li Qingzhao ~ Li Ching-chao,1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teledomnul

O lentilă noapte
O lentilă zi
Un ochi de femeie
Un ochi de bărbat
Puţină îndepărtare
Multă apropiere
Ce telescop mai eşti şi tu Doamne
de mă vâd
cum mă vezi...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când luna

Când luna şi femeile se plimbă în rochii înflorate
Mă uimesc ochii lor, genele şi întreaga maşinărie a lumii.
Îmi pare că dintr-o atât de mare apropiere
Ar putea izvorî în sfârşit adevărul definitiv.

poezie celebră de Czeslaw Milosz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bară

De când cu covid-19
S-a pus un fel
Bară la bar
Barieră ca la tren
În gara nimănui
Pe peronul tuturor
De aia se poate trece
Numai cu masca pe figură
Degeaba se insistă
Că dai de alte interdicţii
Metodă barbară
Au zis unii
Şi confuzia creşte
Cu gradul de apropiere.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insula de porţelan

Spuma valurilor
mângâia insula de porţelan
ca un cântec de iubire

Privirile muritorilor
aţintite dintotdeauna
spre ţărmurile insulei de porţelan
la care nu ajunsese nimeni

Cei care reuşeau
să se înfrângă pe sine
şi să treacă dincolo de linia orizontului
pentru a o privi din apropiere
erau condamnaţi
să o viseze
în fiecare noapte

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingerea...

Atingerea ta mă calmează
Ca raza de soare mă apasă
Sub cerul senin mă aprind
Devin cuib de stele şi vânt

Nu strica iubirea mea cu a visului pagină
Şi vei răzbate în timpul fără echivoc

Eu sunt aleasa unui albastru pastel
Fără apropiere divină
De mâine să te plimbi spre cerul
Devenind o stea infinită.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuprinde-mă în braţe

alunec pe pietrele iadului în ape străine
ajută-mă să urc malul înalt
pentru că în apropiere este oraşul
în care catedralele îmi zâmbesc

tăcerile s-au ţesut în aşteptări
inima se joacă dimineaţa cu lumina
numai gândurile rămân pradă zborului
nu le opreşte nimeni
nu poate

cuprinde-mă în braţe
şi nu mă lăsa să cad de pe acoperişuri
veacul acesta are ţiglele ude
şi pământul denivelat

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!