aprinzi

În locul meu

Când voi pleca spre lumi nebănuite
În care umbra nu mi-o vei găsi,
Să îmi aprinzi candeli atunci iubite,
Flăcările, drumul mi l-o mătăsi.

Să le aprinzi cu stelele din cerul
De unde cad sub formă de pleiade,
Să nu ştie nimeni unde-i ministerul
De ce se cern pe cruce miriade.

În locul meu, las aripi mari de îngeri
Şi ielele rog ca să dănţuiască,
În ultimi paşi pe ritmuri de înfrângeri
Şi praful de pe urme-ţi, dăruiască.

Să îl arunci la miezul nopţii-n mare
Când luna despletită mă va plânge,
Să se prefacă-n fluturi ce-or să zbore,
Spre cer, apoi, cu mine te vor ninge!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătăi de păpădie

Fericirea de a te vedea fericită
Mi-e o lumânare de păpădie
Ce ţi-o aprind în inimă ţie
Cu iubire de demon curată

Căci mă întreabă îngeri
Cui aprinzi atâta năvălnicie
De trezeşti în cer euforie
Printre moarte paradisuri

Biet demon de lut nebun...
Ce arzi în puf de păpădie
Pentru crezul tău surghiun
Ce infinit foc o să-ţi fie..

De parcă ai avea o datorie
Să aprinzi lumânări de păpădie
Ce sunt întrebate de oricine
Cui sunt aprinse nebune

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret cu mare

Valurile atinse de vânt aduc flori tălpilor tale.
Cerul se apleacă peste noi,
Sprijinit pe aripi de pasăre.
Tu stai în soare,
Cu marea pe umeri -
Şi aprinzi aerul
Cu trandafirul sălbatic al părului tău.

poezie de Tadeusz Kijonka din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însoţind o cutie cu medicamente

Dă-ţi seama, sunt chibrituri.
Unul după altul le aprind.
La primul e noapte şi umbrele dansează.
La al doilea se arată luna,
la următorul-zorii au şi albit podeaua,
şi mai apoi, cu înc-o flăcăruie-albastră,
tu aprinzi soarele.

Atunci e dimineaţă de-a binelea în casă.

poezie clasică de Oskar Pastior din Cuvinte deschise
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Şi frunze calme, leagănă pe ape
tremurător calvar de funigei.
Peste surâsul tău şi peste pleoape
nu cade toamna, Gheorghe Tomozei.
Aprinzi pe buza florii care moare
sângele-amar, al soarelui învins.
şi cântul nu se trece-n întomnare
şi ochii tăi sunt beţi de necuprins...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cătălina

Caldă, cu inima blândă
Ambiţioasă, frumoasă, plăpândă
Toate stelele strălucesc pe fruntea-ţi spre seară
Aceeaşi, rămâi, scumpa mea surioară,
Leoaică, atentă, mereu protectoare,
Iubirea îţi este un câmp de petale
Nestemată comoară, minunat giuvaier
Aprinzi printre oameni o steluţă pe cer.

acrostih de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te găsesc în lucrurile toate

Eu te găsesc în lucrurile toate,
cărora li-s bun şi frate-mi eşti;
Ca o sămânţă, te aprinzi şi poate
în cele mari, mare te dăruieşti.

Acesta-i jocul forţei cea adevărate,
trece slujind prin lucrurile toate:
crescând în rădăcini, în trunchiuri piere
şi-n vârfuri, pare-o înviere.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke (24 septembrie 1899, Berlin-Schmargendorf), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cătălina - acrostih

Caldă, cu inima blândă
Ambiţioasă, frumoasă, plăpândă
Toate stelele strălucesc pe fruntea-ţi spre seară
Aceeaşi, rămâi, scumpa mea surioară,
Leoaică, atentă, mereu protectoare,
Iubirea îţi este un câmp de petale
Nestemată comoară, minunat giuvaier
Aprinzi printre oameni o steluţă pe cer.

acrostih de Ileana Nana Filip din Zbuciumul unui suflet însetat de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul lunii

lună dragă lună
cât de frumoasă eşti
veghea ta străbună
e semn că ne iubeşti.

cu alaiul tău de stele
universul îl colinzi
separi binele de rele
când lumini aprinzi.

cerni pe versurile mele
strălucirea de azur
joci hora cu literele
poemul prinde contur.

eşti o muză mă inspiri
mi-aduci cerul în priviri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să scrii poeme

Să scrii poeme placide,
să sudezi tăcerea sintagmelor
şi să le sufli aerul ars din plămâni.

Să porţi noaptea o casă în spate,
să spargi sticle pântecoase
şi să vrei să eliberezi golul de acolo.

Să aprinzi o lumânare eterică,
să-ţi frigi vârfurile invizibile ale degetelor
şi să strigi la îngerul păzitor.

Să-ţi repugne somnul prea lung,
să scrii poeme pe un geam asudat
iar ele să înceapă să se prelingă.

poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!