apartenenta

Consemn

Când vei trece
pe drumul autentic
dintre hotare
să ai lumina drept călăuză
să nu uiţi apartenenţa ta
la specia umană
să ţii minte parola
de întoarcere acasă
şi consemnul
de intrare în eden.

poezie de David Boia (21 mai 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

La fiecare persoană
Îi corespunde
Un numeral
Cu rol de subiect
Plus un pronume
Cu scop şi predicat
Şi alte atribute
Până la proxima apariţie
Până la minima indulgenţă
Până la maxima apartenenţă

poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criterii democratice român-eşti!

indice de nepotibilitate
grad de apartenenţă
tangenţial
la sfera de interese
masochism gestual pseudoideologic
istoric intrinsec
cu răbufniri zâmbistice
interferabilitate invers proporţională
cu justiţia conceptualizabilă
la plăcere, dar directă cu
impermeabilitatea la scuipabilitatea
popular-electorabilă
DNAtins performanţe zăbrelabile
postguvernare, eventual desculpabilizator atomic
(va urma)
ce?
Hm!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pronostic

Febleţea
Unui poem
Se naşte
Ca o grădină
În primăvară
Din seminţe
Sau din răsad
Plantă cu plantă
Floare cu floare
Până la stadiu
Consacra
De buchet
Care evident
Se va dărui
Cu pasiune
Fiinţelor dragi
Pe criterii
Apartenenţă
La familia
Celor iubitori

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (11 aprilie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apartenenţă

nu-mi plac împrumuturile
astea sună a dependenţă fizică, psihică, materială
înţelege
eu nu am împrumutat nimic de la tine
eu te-am luat tot, aşa cum eşti,
cu bune şi cu rele
şi nu depind de tine pentru că tu eşti în mine deja
te port aşa cum liliacul îşi poartă parfumul sub soarele de mai,
cum împăratul-peşte solzii sticloşi,
ori cartea filele învechite de pecetea timpului
te-am luat ca pe o gură de apă vie înainte de marea secetă
înţelegi?
eu nu am cum să te iubesc pe rând
pentru că tu îmi eşti de ajuns tot
absolut tot

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna arunca

sclipiri demente peste sicriul
care totuşi rămânea negru
dar automobilele acelea albe
cochete, de o apartenenţă
fragilă
reflectau întreaga lumină a cerului
orchestra aceea nebună scârţâia
şi scârţâia
iar ceaţa începea să acopere
muzicanţii fără cap şi fără coadă
în noaptea aceea îi ardea
de glumă mortului şi noi aveam
încă înfăţişări relativ normale
gornistul cu cap de paie
suna adunarea ultimilor soldaţi
cu picioare de lemn care mărşăluiau
în ceaţa beată care extazia
un cap de muiere aruncat peste
o manta udă şi incredibil de verde

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, moştenit

Din naştere toţi suntem o parte din trecut,
Cu viitor cu tot ce alţii îl tot amână
Într-un mesaj nescris, predat din mână în mână...
Parcă aşa mă simt mai scump, propriu-mi avut.

M-am pus pe îmbogăţire de-a mea apartenenţă,
Să mă strâng o ştafetă cum un olimpic foc,
Să nu mă ruşinez când mă plec, reverenţă
Şi, golul ce rămâne să fie plin... în loc.

Cu gându' aşa macabrul dispare-ntr-o vigilă,
Ce-şi lasă doar amprenta pe fila dintr-o carte,
Topită-n bronz la unii, ori roata cu argilă
Ce-o învârte un olar, făcând un blid... aparte.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zona zero

Departe-i nava mamă
şi micul grup
de apartenenţă,
hologramele din suburbii, iubirile grafitti,
toate crâşmele fantomatice, complet
indepistabile pe Google Maps,
tablouri agăţate pe pereţi
cu cei care vor deveni în curând
Marii Uitaţi, unde ne-am pierdut
inocenţa şi draga de ea, naivitatea,

departe-i cerul cenuşă şi soarele bitum,
cartierul retro,
păsările metalice, lăsându-se grele pe acoperişuri,
anunţând vreme rea sau o moarte
prematură,

departe tot ce cunosc
şi mă face vulnerabilă,
e aproape primăvară, să respir,

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de măr

Cărăuşul zilelor de ieri
era un simplu poştaş,
bucuros de aduceri aminte,
parcă vrăjit de-o sirenă stagiară,
ce solfegia dintr-o maşină
şi hipnotizat de-o lumină scumpă,
ce nu avea nicio apartenenţă politică;
o lumină făcută... aşa... de florile mărului!
Viaţa de sub pod n-are amintiri;
speranţa e flămânzită de-atâta post.
Cufărul negru cu versuri albe
pentru lumea cealaltă
nu-i simplu de-nţeles,
are rânduri şi-ntrebări rupte
de simţiri şi cuvinte-n veri netrăite,
deci e tot... de florile mărului!
Ca un final sigur de egalitate
într-o ironie reconfortantă
şi-o sete de pierdere,
aici e-o singură religie:

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea numită Covid...

Când primăvara-şi plimbă norii
Spre zări aproape plumburii
Se cască guri de crematorii
Să-nghită leşuri mii şi mii.

Oraşele sunt goale troacă-
Planeta pustiită pare-
Prin schituri pustnici bat în toacă
S-alunge virusul, cel care,

Aduse moartea pre pământ-
O moarte albă fără coasă-
Ce ia fără discernământ
Săraci, bogaţi, ei nici că-i pasă...

De rasă, de apartenenţă
La un continent sau altul;
Nu are leac, n-are clemenţă
Rapid ea îşi dă asaltul...

[...] Citeşte tot

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!