Zona zero
Departe-i nava mamă
și micul grup
de apartenență,
hologramele din suburbii, iubirile grafitti,
toate crâșmele fantomatice, complet
indepistabile pe Google Maps,
tablouri agățate pe pereți
cu cei care vor deveni în curând
Marii Uitați, unde ne-am pierdut
inocența și draga de ea, naivitatea,
departe-i cerul cenușă și soarele bitum,
cartierul retro,
păsările metalice, lăsându-se grele pe acoperișuri,
anunțând vreme rea sau o moarte
prematură,
departe tot ce cunosc
și mă face vulnerabilă,
e aproape primăvară, să respir,
trag voalul de nostalgii de pe ferestre,
las aer curat
să circule
prin camere,
prin creierul extenuat, obsidian.
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păsări
- poezii despre primăvară
- poezii despre naivitate
- poezii despre moarte
- poezii despre mamă
- poezii despre iubire
- poezii despre inocență
- poezii despre devenire
- poezii despre curățenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.