andrei gheorghe

Andrei... Gheorghe

Avem toţi proprii Dumnezei,
Aşa cum Dumnezeu ne are,
Dar parcă un rus, român, e-n stare
Să fi fost unic... Gheorghe Andrei!

N-a fost timp 'ndeajuns, lachei
-De ştoarfe, false din popor-
Să-şi ia cu barda, cu topor
Ascuţit spirit... de-un Andrei!

Era, până mai ieri ce vrei
Din lumea sincer devotată
Să spună drept, cu judecată
Că-i doar un "fake"... ţara lu' Andrei!

Există, să ştiţi, porumbei
Ce duc mesaj d'eternitate
Că lume nu-i fără dreptate...
Spusă tăios, doar de-un Andrei!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori în calendar

de la Andrei la Ioan,
de la Ioan la Dumitru
de la Dumitru la Gheorghe,
de la Gheorghe la Mihai,
de la Mihai la Nicolae,
de la Nicolae la Vasile,
tot pământul se îmbracă în culori
vii, vesele, mohorâte sau triste,
iar culorile se amestecă într-un cer
peste o primăvară
peste o vară,
peste o toamnă,
peste o iarnă,
peste un pământ răscolit de nevoi, de griji
doar uneori de bucurii,
la sărbători toate culorile se adună să spună povestea
unor oameni simpli,
ce au trăit şi murit într-un pământ numai al lor.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge, de Sfântul Andrei

Ninge, de Sfântul Andrei!
Încercănaţi, ochii mei
Primesc fulgii albi de zăpadă,
Ca pe-o ofrandă de zei!

Ninge şi fulgii îmi lasă,
Peste privirea-mi lucioasă,
O pânză albă, subţire
Şi moale, nespus de frumoasă...

Ninge cu fulgi mici şi deşi,
Din nouri de toamnă, aleşi,
Să-mi fie covor alb pe drumul
Ce, cu speranţă, îl ţeşi!

Ninge de Sfântul Andrei!
Te fac părtaş, dacă vrei,
La zborul luminii ce-atinge
Un anotimp ce-l închei!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrei, hai să ne rugăm

Nepotul meu îmi spune-ntr-una
Că nu-i iubit. - Ia vin' la buna.
Te rog, nu plânge puiul meu,
Căci te iubeşte tatăl tău.

Iubire de părinţi, curată.
Tu ai şi mamă, ai şi tată.
Seara, când vrei ca să te culci,
În gând, tu rugăciuni să zici

Cerându-I, Lui, ce îţidoreşti,
Iar pe părinţi să îi iubeşti!
Dacă ceva te va durea,
Domnul va fi alăturea.

Haide, Andrei, hai, împreună,
Acum să stăm îngenunchiaţi.
Şi, să punem o vorbă bună,
La Dumnezeu, pentru ceilalţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (1 aprilie 2006)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul şlem de caro în memoria lui Andrei Vârlan (Caroul)

andrei

n-am uitat cum deschideai cu-n caro tare
de infamele dame
aşteptându-şi defosarea
când ne urcam pe straturi de levate
ori de câte ori în done
etalarea
era-n atuuri rare

ne-am apucat de convenţii
şi recontre
de misfituri şi intenţii de manşe
cue-biduri
atacuri
impasuri în tranşe

râdeam de mâna ta cu nefle
de trefle
şi de japoneza din bagdad

[...] Citeşte tot

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totusi, cum a murit Andrei? Nu am reusit sa aflu nimic. Rodica, mama lui, a fost prietena cu mama si [...] | Citeşte tot comentariul

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău, pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,
ci ca s-aduni chiuind pe tăpşane
o claie de cer şi-o căciulă de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zarzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Andrei

prin doinele ce curg in vale
si turmele ce-adună miei
mi-apare-n răsărit de soare
icoana zilelor de ieri!

mă văd aievea lângă stână
micuţă.... cu obraji de foc....
eram copii si taina noptii
ne adormea intr-un cojoc!

acum cand toamna-si lasă ceaţa
si picuri reci se strâng in ploi
eu mă intorc in gând la tine
aş vrea sa fim iar amandoi!

dar timpul mă opreşte-n uşă
-tu ai plecat demult, nu ieri
nu te intoarce că la stână
e toamna doar... si Moş Andrei!

poezie de Doina Bonescu din Apus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridică-te!

Ne-am săturat să fim o biată colonie,
Nu mai dorim stăpâni străini şi cu fasoane,
Pentru a noastră preaiubită Românie,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru pădurea asta verde, strămoşească,
Tăiată nemilos şi dusă în vagoane
Ca hoţii ticăloşi să se îmbogăţească,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru preabunii sfinţi năpăstuiţi de soartă,
Pentru biserici şi frumoasele icoane,
Să vadă lumea că credinţa nu e moartă,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Să ne mai strângem iar şi s-alungăm duşmanii
Să-i scoatem chiar de s-ar ascunde în cotloane,
Fiindcă pe-acest meleag noi suntem suveranii,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

poezie de Octavian Cocoş (28 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Şi frunze calme, leagănă pe ape
tremurător calvar de funigei.
Peste surâsul tău şi peste pleoape
nu cade toamna, Gheorghe Tomozei.
Aprinzi pe buza florii care moare
sângele-amar, al soarelui învins.
şi cântul nu se trece-n întomnare
şi ochii tăi sunt beţi de necuprins...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patrulaterul conjugal (Poezia proză)

Ion o iubeşte pe Maria
Maria îl iubeşte pe Gheorghe
Gheorghe o iubeşte pe Florica
Florica îl iubeşte pe Ion
Patrulater conjugal banal
Aparent fără final, dar
Matematic s-ar putea iubii între ei
(atunci nuvela ar fi mai interesantă)
Fiecare se culcă cu fiecare
Asta este promiscuitate, nu nuvelă
Lipseşte elementul tragic.
Deci reluăm povestirea
Ion o iubeşte pe Maria
Maria îl iubeşte pe Gheorghe
Vai ce mare nenorocire!
Dar Gheorghe o iubeşte pe Florica
Deja este tragic de tot!
Pentru că Florica îl iubeşte pe Ion
Mi-e îmi vine deja să plâng.
Dar... lipseşte intriga

[...] Citeşte tot

poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!