Moș Andrei
prin doinele ce curg in vale
si turmele ce-adună miei
mi-apare-n răsărit de soare
icoana zilelor de ieri!
mă văd aievea lângă stână
micuță.... cu obraji de foc....
eram copii si taina noptii
ne adormea intr-un cojoc!
acum cand toamna-si lasă ceața
si picuri reci se strâng in ploi
eu mă intorc in gând la tine
aș vrea sa fim iar amandoi!
dar timpul mă oprește-n ușă
-tu ai plecat demult, nu ieri
nu te intoarce că la stână
e toamna doar... si Moș Andrei!
poezie de Doina Bonescu din Apus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre văi
- poezii despre trecut
- poezii despre toamnă
- poezii despre ploaie
- poezii despre oi
- poezii despre icoane
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.